Ca într-un vis, ți se împlinesc dorințele. Întâlnești pe cineva special și rezonați pe aceleași frecvențe. Vă creați împreună povestea și vă întemeiați o familie. Însă, trăim în lumea creată din haos și tot ceea ce ai realizat, îți poate fi luat într-o secundă.

Ca într-un joc, castelul din cărțile de plastic se năruie. Fericirea nu mai este o constantă, iar viața ta devine haosul din care ai fost plămădit. Tot ceea ce îți mai rămâne este cealaltă jumătate a ta, de care te agăți ca înecatul de colac. Fără aceasta, nu poți și nu știi să continui.

Când pătrundem dincolo, pe calea fără de întoarcere, ce mai înseamnă „eu”, în marea care este totul, când tu ești una cu ceea ce înseamnă „tot”? Astfel de gânduri îți pătrund în minte, urmărind demersul accelerat al acțiunii, pe baza subiectului abordat de personaje.

Chris, personajul principal, se confruntă, în tranziția sa, cu ideea de „eu”. Ca pe o enigmă, acesta încearcă să deslușească sensul vieții, pentru a putea merge mai departe. Așadar, problema existenței unei particule independente, cu voință și rațiune, denumită generic, de fiecare: „eu”, este adusă în discuție prin pelicula din 1998. Când Chris lipește bucățelele lipsă din puzzle-ul său, realizează că „eu” nu este reprezentat de vreo parte a corpului său, pentru că, fără una sau mai multe dintre acestea, existența continuă – rămânând pentru spectator de deslușit care este esența vieții fără de sfârșit. Astfel de idei prind contur și se regăsesc pe tot parcursul filmului, atrăgându-ne atenția că trebuie să ne gândim bine înainte de a ne mai identifica cu orice altceva care nu ne reprezintă în adâncul ființei noastre.

Personajul interpretat de Robin Williams aduce cu sine concepte tratate anterior în misticism și în religiile lumii, precum: „Gândul este real. Lumea fizică este iluzie”. Și astfel ne întoarcem la rădăcini, întocmai ca yoghinii de demult ai Indiei secrete, care dezbăteau idei vechi de mii de ani.

Un alt subiect ce poate fi dezbătut amplu este dependența sentimentală, tratată de peliculă ca o conexiune extrem de puternică, fiind capabilă să depășească orice bariere. Forma de interpretare a diviziunii este aceea în care ruptura produsă prin despărțire creează vidul interior. Când pierdem iubirea, nu mai știm să ne descurcăm, nu mai suntem capabili să urmăm cursul normal al drumului, fiind copleșiți de durere. Însă producția ne prezintă conceptul sufletelor pereche – care pare extras din ezoterismul de care fac uz, în zilele noastre, falșii prezicători și astrologii de duzină, ori de câte ori le servește. O astfel de legătură se întâlnește rar, dar nu este imposibilă. Pelicula atrage atenția asupra acelor singularități ce se completează reciproc, trăind în armonie, dar și asupra acelor suflete pereche atât de prețioase în unicitatea lor. Conceptul avansează, pe parcursul desfășurării acțiunii, către „sufletele gemene”, ce pot fi oglindă unul pentru celălalt, creând astfel o simfonie a completării și dincolo de moarte.

Unul dintre momentele de cotitură, creat de subiectul acestei discuții, generează personajului central o întrebare retorică, al cărei răspuns îl știe doar el: „Este oare aceasta un risc profesional?!” Când sufletele jucăușe gravitează unul în preajma celuilalt (fiecare având nevoie reciprocă de jumătatea sa ca de aer), pierderea perechii e mai mult decât o dramă, iubirea dăinuie veșnic, iar partenerii se urmează dincolo de limita vieții. Viața de apoi, așa cum producția ne-o înfățișează, joacă după aceleași reguli din planul fizic: nu renunța niciodată. Unul este nimic fără celălalt!

Filmul unește o întreagă echipă de actori talentați, care împreună reușesc să compună o frumoasă poveste cu adânci rădăcini filozofice. Astfel, Robin Williams nu ar fi putut compune un personaj complex fără concursul lui Cuba Gooding Jr. sau cel a  Annabellei Sciorra. Așa se poate explica cum magnetismul și cooperarea dintre actori pot duce la creația de opere vizuale.

Aspectul imagistic al creației a implicat mult talent și imaginație din partea celor aflați în spatele camerelor de luat vederi. Folosită foarte rar, însă în mod special în cazul fotografiilor de peisagistică, care necesită o saturație de nivel înalt a culorii, rola de film Fuji Velvia a ajutat mult în realizarea efectelor speciale. Acestea fiind spuse, putem să subliniem calitatea impecabilă a imaginii, unicitatea creației vizuale și spectaculozitatea punerii în scenă a unei viziunii unice.

Un alt element, definitoriu pentru frumusețea reprezentată pe marele ecran, este, cu siguranță, costumația figuranților din anumite scene. Aceasta creează impresia unui timp și spațiu ce nu despart ființa de planul fizic familiar, atunci când individul pătrunde în tărâmul fără de întoarcere.

Alegerea recuzitei și a decorului sunt alte elemente fascinante care au ajutat în crearea unei povești spectaculoase. Montajul imaginilor intercalează curgerea lină a firului epic, cu un intermezzo al amintirilor trecute, declanșate de un obiect, un cuvânt sau un gest, creând suspans până în momentul culminant.

Pentru prima dată, observăm un film realizat ca nici un altul, care, cu siguranță, va rămâne în inima spectatorului ca o frumoasă operă de artă, ce trebuie văzută și revăzută atunci când credem că am pierdut orice speranță.

„What dreams may come” transmite pasiune, combină artă și peisaje care îți taie respirația, culminând cu infernul smuls din opera lui Dante. Iadul este ceva subiectiv, fiecare având propria sa formă de chin etern. Însă, de departe, a te pierde pe tine pentru că nu mai ai altceva de pierdut, este forma supremă de pedeapsă în neființă. Și totuși, există momente în care renunți la tine, din și pentru iubire, pentru ca apoi să câștigi lupta, în care tot tu îți ești adversar.

Întregi peripeții și o viață plătită prin vieți furate, alegerea unui nou început – o repetare a condițiunii vieții, se rezumă în reeditarea unui cerc vicios, cu diferite alegeri și același final.

Titlu: „What dreams may come” (1998)
Genuri: dramă, fantezie, romantic
Regizor: Vincent Ward
Scenarist: Ronald Bass, după un roman de Richard Matheson
Producători: Barnet Bain, Ronald Bass ș.a.
Muzică: Michael Kamen
Distribuție: Robin Williams, Cuba Gooding Jr., Annabella Sciorra ș.a.
Durată: 113 minute
Buget estimat: 85.000.000 $

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...