Visul…

Trăim într-o lume creată din visuri și vise, în același timp. Nu trecem dincolo de iluzia creată din fum și oglinzi a unei lumi superficiale. Bărbatul și femeia sunt, unul visul celuilalt. Creăm, acum, în cele ce urmează, visul femeii. Bărbatul.

Într-o lume creată de mintea feminină, pe lângă iluziile vieții ce și-o proiectează perfectă, femeia își va proiecta și un bărbat perfect. Bărbatul perfect are bani, putere, poziție, maniere, etc. etc. Deja sună materialist, însă ea îi atribuie și aceste „calități”. Trăim în secolul în care femeia ia în seamă bărbatul dacă prezintă niște valori și o garanție a succesului, faimei instantanee prin asociere și independență financiară, fără prea multă muncă. Eventual, să facă doar shopping, tot din banii lui, pe care ea consideră că îi merită după efortul depus de a-l suporta și însoți ca un accesoriu de lux. Cu toate astea, nu dorim să vorbim despre acest vis.

Ești un vis. Un vis ca toate celelalte. Nu poți fi atins. Iluzia creată are forma pe care tu o vrei, femeie. E înalt sau potrivit. E carismatic sau banal, frumos sau obișnuit. Iluzia ta poate avea orice înfățișare. Tu l-ai creat și i-ai conferit un rol anume.

În vis, el e atent cu tine și îți aduce flori furate dintr-o grădină aflată în drum spre casa ta.

E un vis, așa că te va duce la întâlnirea perfectă. O cină însoțită de un vin bun, într-un local discret. Te va conduce acasă și îți va fura o sărutare, suficient de scurtă încât să nu te facă să te gândești că are alte gânduri dar, suficientă cât să îți trezească interesul, curiozitatea, dorința.

În vis, el are calități ce eclipsează orice defect. El e perfect. Crează și el un vis. E vis în vis. Îți oferă perfecțiunea momentelor unice. E pasiune și foc și gheață. Te amețește cu parfum și sărutări. Prelungește beția visului cu plimbări romantice, adolescentine.

Visul e jucăuș ca un copil ștrengar. Și tot el e capricios. Mofturos și chiar egoist, visul frumos devine treptat un coșmar. E doar pentru că el se teme să fie vis sau tocmai pentru că știe că e vis. Îl sperie cât de reală ești tu. Acum vezi?! Ce subțire e linia dintre vis și coșmar. Visul devine coșmar și rămâi prinsă în el. Ai vrea să te trezești, dar o curiozitate anume te face să continui. Aștepți și trăiești în vis parcă, o realitate paralelă. Doar realitatea e coșmar, iar acum trăiești coșmarul din vis.

Visul nu mai e așa minunat cum părea. Acum strălucirea și norișorii pufoși dispar sau îți apar așa cum sunt. Cazi mai adânc în coșmar și confunzi realitatea cu visul. Începi să crezi că adevărul e în coșmar, iar realitatea nu a fost altceva decât un vis. Te simți sfâșiată și ești toată o rană invizibilă. Te îmbeți de gânduri și simțiri. Trăiești fără să simți, până când realitatea te inundă iar.

Și te trezești.

De ce să visezi când realitatea poate fi mai bună decât visul?!

Apare un nou vis. Doar că de data asta e prea bun să fie real. Precaută, cercetezi realitatea ce se confundă cu visul și decizi să te abandonezi. În abandon te trezești în realitatea de vis. Și îți zâmbește suav când te urmărește discret în timp ce te pregătești să ieșiți undeva împreună. Îl privești și tu în oglindă, fără să știe, și atunci, observi. Îi vezi în ochi universul cu lumile sale infinite și mii de stele ce se aprind doar pentru tine. Visul real, creația frumoasă și întrupată e acolo. Doar pentru tine. E al tău. Îl poți atinge.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *