Lumea filmului este un carusel de genuri, iar la loc de cinste se află western-ul. Acesta a apărut odată cu filmul mut, existând evidențe ale unor scurt metraje datând din 1894, aflate în proprietatea studioului de film Edison. Personajul central al acestui gen este cowboy-ul, acesta neputând fi încadrat într-o singură tipologie, așa cum ne învață istoria cinematografiei. El este în centrul acțiunii, însă acesta nu este neapărat văcarul clasic, imaginat de toți, plin de praf, transpirat și care „se joacă de-a împușcatul” prin Vestul sălbatic american din secolul al XIX-lea, ci este mult mai mult, fiind înfățișat sub diverse tipologii umane, în diverse clasice ale filmului western.

„The Man Who Shot Liberty Valance” este o producție din 1962, în regia lui John Ford, avându-i pe James Stewart, John Wayne și Vera Miles în distribuție. În film, cowboy-ul este reprezentat sub forma eroului de sacrificiu. John Wayne este personajul din umbră, care preferă o existență rămasă anonimă, la fel cum și moartea sa este trecută sub semnul tăcerii, iar toate acestea în numele iubirii pentru femeia inimii sale.

La un astfel de film, este dificil să se pună accentul doar pe un singur personaj, deoarece această peliculă prezintă o gamă destul de variată, având alte câteva personaje la fel de importante care merită amintite. Un alt tip de erou care se regăsește în „The Man Who Shot Liberty Valance” este cel care consideră justiția mai presus de toate, însă personajul lui John Wayne se consideră dator moral să îi aducă aminte că nicio luptă nu merită dusă atunci când poți pierde femeia care îți împărtășește sentimentele. Tom Doniphon, interpretat de Wayne, nu este personajul nostru tipic, care salvează ziua și în final se alege cu fata. El este eroul din umbră care se îngrijește ca lucrurile să rămână în ordine, iar la final, fata să aibă tot ceea ce își dorește, chiar dacă asta înseamnă că acesta are de pierdut.

Modalitatea de montaj a filmului este interesantă pentru o peliculă din anii ’60, dar atât de familiară spectatorilor din zilele noastre. Unii ar spune că linia timpului nu este alterată, deoarece povestea efectivă este prezentată prin amintirile unuia dintre personaje, dar din umila mea părere, acțiunea din prezent se mută în trecut pentru a înțelege lucrurile așa cum erau atunci și nu cum își amintește personajul. Cu siguranță, vizionarea unui film cum este „The Man Who Shot Liberty Valance” pune publicul în postura de a reflecta asupra vieții și a priorităților fiecăruia dintre noi.

„Stagecoach”, cunoscut în țara noastră drept „Diligența”, filmul din 1939, în regia aceluiași John Ford, îi are în distribuție pe John Wayne, John Carradine și Claire Trevor. Această peliculă este mai mult decât un western, părând să pună povestea de supraviețuire din Vestul sălbatic într-un plan secund, în timp ce acțiunea este mai mult concentrată pe relația și dinamica dintre personaje. „Diligența” este un film unic din punct de vedere al istoriei cinematografiei, având în vedere că regizorul John Ford a realizat o peliculă din care s-au inspirat, pe urmă, filmele genului – și nu numai – realizând dintr-un gen care se îndrepta vertiginos spre categoria B a filmelor, unul apreciat de public. Surprinzător este că marele regizor Orson Welles a urmărit această peliculă de 40 de ori înainte să înceapă lucrul pentru capodopera sa „Cetățeanul Kane”.

„Diligența” nu este doar unul dintre filmele lui John Ford, ci este chiar filmul care l-a propulsat pe John Wayne în liga marilor actorilor. Interpretul a ajuns în urma acestei pelicule să însumeze 178 de filme în care a jucat, fiind omagiat cu un Oscar în 1970 pentru pelicula „True Grit”.

Consider că „Stagecoach” este unul dintre filmele care ar trebuie văzute pentru a se înțelege dinamica „magnetică” a personajelor. Cowboy-ul interpretat de John Wayne în această peliculă reprezintă o tipologie greu de încadrat, dar cu siguranță acesta este un om mânat de onoarea personală și mai puțin de răzbunare. Gentilețea de care dă dovadă acest proscris al societății este înduioșătoare, arătând nu o singură dată că cei simpli pot fi cu mult mai nobili decât cei născuți în familii de prim rang.

„My darling Clementine” (1946) și „Last Train from Gun Hill” (1959), deși pelicule diferite, prezintă aceeași tipologie a cowboy-ului, de justițiar al Vestului sălbatic. În prima, eroul este portretizat de renumitul personaj Wyatt Earp – interpretat de Henry Fonda – care, înainte de orice răzbunare personală, duce justiția până la capăt și respectă legea. Personajul pare blazat, dar în realitate el este un om cu o inimă în care se află sentimente de iubire pentru eroină, însă până și pe acestea trebuie să le înăbușe din onoare și datorie. De cealaltă parte se situează șeriful Matt Morgan, interpretat de către Kirk Douglas în cea de-a doua peliculă. Acesta este un personaj deosebit – un om integru care pe parcursul filmului are dorința arzătoare de a duce la îndeplinire justiția, chiar cu riscul propriei vieți. Din păcate, motivul care-l determină pe Matt Morgan să aplice justiția ține de răzbunarea personală care, în final, îi va aduce un gust amar.

Henry Fonda, Kirk Douglas și John Wayne sunt trei mari actori din epoca de aur a cinematografiei, unul mai bun decât celălalt. Fiecare dintre aceștia interpretează personajele în moduri diferite, însă nu pot fi comparați, având în vedere că fiecare dă viață, în acest caz, unui tip diferit de cowboy – erou al zilei.

Henry Fonda a debutat în actorie ca amator, fiind coordonat de Dorothy Brando. Și-a continuat ascensiunea cu trupa Cape Cod University Players, pentru ca mai târziu să performeze pe Broadway, unde își extinde cariera teatrală între 1926-1934. Una dintre piesele interpretate în această perioadă este transpusă în film un an mai târziu, iar astfel, Fonda își începe lunga sa carieră la Hollywood.

Se căsătorește în 1936 cu Frances Seymour, alături de care are doi copii: Jane și Peter Fonda. Va rămâne în amintirea cinefililor pentru roluri ca: Abe Lincoln în „Young Mr. Lincoln” (1939), Tom Joad în „The Grapes of Wrath” (1940), rol pentru care primește o nominalizare la premiile Academiei, sau Norman Thayer în „On Golden Pond” (1981), film pentru care a primit un Oscar în 1982.

Henry Fonda este considerat o legendă a Hollywood-ului de altă dată. Acesta a fost contemporan cu James Stewart, John Ford și Joshua Logan. Cariera lui s-a întins pe jumătate de secol, fiind completată de o prezență notabilă în televiziunea și teatrul american.

John Wayne a trăit între 1907 și 1979. În tinerețe a îmbinat studiile cu fotbalul, obținând o bursă între 1925-1927. În această perioadă, Tom Mix îi obține o slujbă de vară ca responsabil cu recuzita. Pe platoul de filmare, Wayne devine apropiat de regizorul John Ford, pentru care va performa mici roluri.

După 70 de western-uri și filme de aventură cu buget redus, Wayne se simte plafonat, însă John Ford îl distribuie în „Stagecoach” (1939), devenind astfel un star. A apărut în aproximativ 250 de filme, multe dintre acestea de proporții epice. Între 1942-1943, a performat într-o serie radio: „The Three Sheets to the Wind”, pentru ca un an mai târziu să ajute la fondarea Alianței Filmului pentru prezervarea idealurilor americane – o organizație politică conservatoare – al cărui președinte va deveni mai târziu.

Viziunile sale politice s-au reflectat și în pelicula „The Alamo” (1960), în care și-a asumat rolurile de actor, regizor și producător. De-a lungul anilor, John Wayne s-a confruntat cu probleme de sănătate. În septembrie 1964, i s-a extirpat un cancer de la plămânul stâng, pentru ca, în martie 1978, să fie supus unei intervenții chirurgicale pentru înlocuirea unei valve la inimă, iar în ianuarie 1979, i-a fost îndepărtat stomacul.

A primit o nominalizare la categoria „Cel mai bun actor” pentru filmul „Sands of Iwo Jima” (1949) și a fost onorat cu un Oscar pentru rolul lui Rooster Cogburn din „True Grit” (1969). A rămas în memoria colectivă pentru rolurile interpretate în trilogia regizorului Ford: „Fort Apache” (1948), „She Wore Yellow Ribbon” (1949) și „Rio Grande” (1950).

Kirk Douglas este în sine un nume de referință, în mod special pentru vechile generații, dar aproape necunoscut de către cei tineri. Anul acesta, la 9 decembrie, venerabilul actor va împlini un veac de existență.

Deși a crescut într-un ghetou sărac, Douglas a fost un student bun, un atlet pasionat și chiar a cochetat cu luptele în timpul anilor petrecuți la Universitatea St. Lawrence. Și-a câștigat singur un loc în Academia americană de arte dramatice, știind prea bine că acesta este singurul mod prin care își poate depăși condiția. A apărut doar în câteva producții pe Broadway, înainte de a se alătura marinei în 1941, iar în 1945, după încetarea ostilităților, s-a întors în teatru. La insistențele fostei sale colege, Lauren Bacall, producătorul Hal B. Wallis l-a distribuit în rolul principal din „The Strange Love of Martha Ivers” (1946). Interpretarea sa a atras critici pozitive, ceea ce i-a adus colaborări interesante, cum ar fi distribuția în pelicula „I walk alone” (1948), unde a jucat alături de viitoarea legendă a filmului, Burt Lancaster. Magia dintre cei doi a fost atât de evidentă pe marele ecran, încât au fost distribuiți împreună în șapte pelicule, inclusiv în drama western „Gunfight at the O.K. Corral” (1957).

Cariera sa îndelungată cuprinde 91 de titluri de film, iar pentru succesul său a fost recompensat cu 27 de premii, 22 de nominalizări – dintre care 3 pentru Oscar, iar în 1996, i s-a oferit un Premiu Onorific al Academiei pentru 50 de ani de activitate.

Titlu: „The Man Who Shot Liberty Valance” (1962)
Gen: western
Regizor: John Ford
Scenariști: James Warner Bellah și Willis Goldbeck, după o poveste de Dorothy M. Johnson
Producători: Willis Goldbeck și John Ford
Muzică: Cyril J. Mockridge
Distribuție: James Stewart, John Wayne, Vera Miles ș.a.
Durată: 123 minute
Buget estimat: 3.200.000 $

Titlu: „Stagecoach” (1939)
Gen: western
Regizor: John Ford
Scenariști: Ernest Haycox și Dudley Nichols
Producător: John Ford
Muzică: Gerard Carbonara
Distribuție: John Wayne, Claire Trevor, Andy Devine ș.a.
Durată: 96 minute
Buget estimat: 392.000 $

Titlu: „My Darling Clementine” (1946)
Gen: western
Regizor: John Ford
Scenariști: Samuel G. Engel și Winston Miller, după o poveste de Sam Hellman, bazată pe o carte de Stuart N. Lake
Producător: Samuel G. Engel
Muzică: Cyril J. Mockridge
Distribuție: Henry Fonda, Linda Darnell, Victor Mature ș.a.
Durată: 97 minute
Buget estimat: 2.000.000 $

Titlu: „Last Train from Gun Hill” (1959)
Gen: western
Regizor: John Sturges
Scenariști: Les Crutchfield și James Poe
Producători: Paul Nathan, Hal B. Wallis și Kirk Douglas
Muzică: Dimitri Tiomkin
Distribuție: Kirk Douglas, Anthony Quinn, Carolyn Jones ș.a.
Durată: 95 minute

1 Comment

  1. Dorinel Aleonte 07/03/2019 at 17:51

    Mai buni decât Fonda ..fără supărare…mi s-au părut alţi 5 eroi a-i westernului : DEAN MARTIN, CLINT EASTWOOD , Glen Ford, James Stewart şi Charles Bronson iar Burt Lancaster, Lee Van Cleef ,Scott Randolph, Alan Ladd , Audie Murphy şi Gary Cooper ..cam pe “aceiaşi lungime” cu Hanry Fonda!

    Reply

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *