Urme de labute in zapada

Si mi-ai promis un vis, si mi-ai promis o lume si un sens pe lume, dar le-ai luat cu tine cand te-ai dus pe drumul tau.

Te asteptam infrigurata, uitandu-ma pe geam, band din cana fierbinte cu ciocolata cand ai incetat sa mai apari.

Nu vezi ca noptile au devenit pustii si reci, iar rasetele si caldura toata s-au topit cand tu ai plecat?

Nu ai inteles cata nevoie aveai tu de mine, ca tu oricum stiai ca eu aveam nevoie de tine ca de aer.

Si m-ai lasat suspendata in spatiul vid, fara lumina sau drum pe care sa pot pasi cu incredere, dar nu-i nimic. Eu m-am ridicat din locul meu si am pasit afara crezand ca iti pot urma pasii.

In imensitatea unei lumi noi m-am ratacit gasindu-mi calea. Tot ce a mai ramas din ceea ce stiai candva sunt urme de labute in zapada suspendate in iarna aceea rece, plina de magie!

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...