Trăiri intense

Agonia așteptării, zbuciumul unui „de ce”, trăiri intense, durere și chin.

De la începutul timpurilor și până ce se va sfârși, cu toții trăim sentimente ce vin și pleacă precum un yo-yo. Sus, jos. Te simți ca într-un carusel. Trăirile te fac să exaltezi și apoi să cazi atât de jos încât vei crede că nicicând nu te vei mai ridica.

Și ne întrebăm cine e de vină pentru toate și ne învinovățim. Apoi vom da vina pe alții. Dar nimeni și nimic nu este de vină pentru sentimente confuze și dureri în piept. Ne desființăm, ștergem cu noi pe jos și încercăm să găsim motive pentru ceva ce nu ține de noi. Apoi îți ștergi iar lacrimile și începi să zâmbești. Ai un gând. Încerci din nou și din nou, dar focul s-a stins. Ce s-a sfârșit nu mai poate avea un început. O agonie la nesfârșit nu poți duce.

Așa că ridică-te, iubește-te pe tine mai presus de toate, pentru că ești o picătură extraordinară din nisipul timpului. Ești viață, ești sentiment, ești scânteia magică din care s-a creat viața ta. Nimic și nimeni nu contează până când nu vei face pace cu tine.

Sentimentele vin și pleacă, ele urcă și coboară, dar tu rămâi constant și, oricâte vei simți, rămâi același și nu te schimbi. Cum ar putea cineva să schimbe cine ești? Amintește-ți de tine și vei depăși toate sentimentele.

Sentimentele rămân undeva în trecut, dar tu mergi spre viitor, așa că nu are rost să le iei în bagaj cu tine. Călătoria ta trebuie făcută fără ce ai simțit cândva. Mergi cu inima ușoară pe drumul tău și nu te agăța de sentimente. Sentimentele curate și reale vor veni singure, de la sine.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *