Pelicula a fost prezentată întâia oară la Festivalul de Film de la Cannes, în primăvara anului 2015. Cu toată povestea ei fascinantă, transmisă printr-un scenariu bine construit, o îmbinare imagistică deosebită și o interpretare cu totul și cu totul deosebită a actorului Matthew McConaughey, producția este considerată a fi un dezastru total. Încasările, mai mult decât jenante, au plasat un film interesant în categoria celor date uitării. Însă, toate acestea nu știrbesc cu nimic din frumusețea poetică a „The Sea of Trees”, cum nici nu pot diminua talentul și setea pentru perfecțiune pe care McConaughey le are.

Trecând cu vederea toate aceste aspecte, putem să ne gândim, măcar pentru o clipă, la scenariul bine închegat care, deși nu are o prea mare varietate de personaje, iar ideea sa centrală este simplistă, ne frapează cu o stare, un gând și, de ce nu, cu un personaj colectiv – pădurea. O mare parte a acțiunii se desfășoară în Japonia, la poalele muntelui Fuji, rătăcirea eroului prin hățișul înfrunzit nefiind altceva decât o metaforă pentru întoarcerea spre sine, conștientizarea pe deplin a acțiunilor trecute, împăcarea cu eul lăuntric și acceptarea vieții, așa cum e.

Poate că tocmai din felul în care a fost compusă pelicula – lipsită de prea multă agitație vizuală și fără o varietate de personaje, s-a ajuns la subevaluarea ei și la o totală lipsă de interes al publicului față de aceasta. Trebuie totuși să remarcăm că o astfel de producție nu atinge nivelul pe care, în mod normal, l-ar putea obține, din cauza unor strategii greșite sau a unei promovări defectuoase ori chiar din cauza unei slabe primiri în rândul criticilor de specialitate.

Ceea ce devine frapant – fiind pentru prima dată îmbrățișată, într-o astfel de formulă, nu doar la nivel de idee scenaristică, ci și vizual – este o fuziune între două lumi, o întrepătrundere de culturi, cu totul deosebită. Vestul întâlnește estul, însă nu pentru a se lupta – așa cum este înfățișat, de cele mai multe ori, în peliculele hollywoodiene – ci, de această dată, se discută despre însemnătatea unor concepte care sunt dificil de pătruns. Cel mai bun exemplu este Japonia și profundul sentiment al onoarei, inoculat poporului încă de la vârste fragede. Un astfel de concept, nu poate fi decât străin vesticilor care pun mai degrabă preț pe obiecte, scăpând din vedere esențialul.

Matthew McConaughey împreună cu Ken Watanabe reușesc să realizeze o echipă strălucită pe marele ecran, dându-și replici și creând o legătură ce se transmite până la public.  McConaughey s-a făcut remarcat în cetatea filmului odată cu apariția „Contact”, în 1997, iar de atunci a fost una dintre cele mai cunoscute figuri de la Hollywood. McConaughey devine un cunoscut al comediilor romantice până în 2011, când acesta realizează (după cum declară pentru publicații cunoscute) că se plafonează în acest gen, niciun alt proiect aparținând unui alt tip de peliculă neîndreptându-se în direcția sa.

Începând cu 2013, talentatul actor demonstrează publicului că poate să își asume și altfel de roluri, pe care le va interpreta cu grație. „Dallas Buyers Club” (2013) este doar începutul pentru McConaughey, căci, un an mai târziu, cunoaște succesul adevărat cu serialul „True Detective” și mega-producția „Interstellar”.

Însă, ce este o peliculă bună fără un regizor care să scoată în evidență esența unei povești impresionante? Gus Van Sant este cel care s-a ocupat de „The Sea of Trees”, acesta fiind cunoscut pentru pelicule celebre cum sunt: „Good Will Hunting” (1997) și „Milk” (2008).

Pe tot parcursul filmului, există metafore pentru diverse stări lăuntrice pe care personajul principal le trăiește, acestea fiind, în același timp, și indicii puternice care îl fac să realizeze adevărul.

Ca mai toate producțiile spectaculoase, „The Sea of Trees” este evidențiată de elemente puternice vizuale, ce amintesc de filmele japoneze, însă muzica constituie cel mai puternic impact. Coloana sonoră ce însoțește pe alocuri producția din 2016, ar putea fi confundată cu stilul japonez, însă, în realitate, creatorul ei s-a inspirat din emoția transmisă de jazz.

Cu atât de multe fuziuni, un scenariu deosebit și dedicație a întregii echipe,  „The Sea of Trees” își găsește, nemeritat, locul pe rafturile ticsite cu dvd-uri.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...