Pentru mulți dintre privitorii obișnuiți să devoreze pelicule, „The Man from Earth” („Omul de pe Pământ”) poate părea o alta care te face să-ți pierzi timpul. Cu toții știm acele filme de televiziune sau de DVD, slab realizate, dar care, uneori, reprezintă „plăcerea vinovată” a tuturor. Ar putea fi cazul de față, dacă ar fi să ne luăm după bugetul foarte mic, după numărul limitat de personaje și figuranți sau după lipsa acută de recuzită și decoruri.

Însă nimic nu aprinde imaginația mai mult decât un subiect fascinant, bazat pe ceea ce se cunoaște deja. Tu cum ai crede că un om din Paleoliticul superior ar putea supraviețui timpului însuși? Ce ai face dacă cineva ți-ar spune că este un om de Cro-Magnon în vârstă de aproximativ 14.000 de ani?

Posibilitățile sunt infinite, traseul istoric al unui astfel de personaj poate fi chiar fascinant, însă când faci astfel de mărturisiri unui grup de șapte alte persoane, din mediul academic, fiecare fiind expert în domeniul său, se va ajunge, cu siguranță, la întrebări și răspunsuri cu nenumărate posibilități. Oare ce biolog, doctor, istoric sau antropolog nu ar găsi un astfel de specimen interesant?

Cu toate că filmul din 2007 are forma unei piese de teatru, în care, aparent, nu se întâmplă nimic, aici intervine imaginația – care ia formă prin cuvinte, descrieri și exprimări viu colorate, privind vremuri de mult apuse. „Cum ar fi fost dacă” este jocul pe care par să îl pună în scenă personajele, până în punctul în care John Oldman le mărturisește că s-a născut acum mai bine de 14.000 de ani, dezvăluind, spre final, că toți s-au lăsat prinși în această „nebunie” de presupuneri și încercări de reconstituire a istoriei, așa cum a resimțit-o cineva care a trăit fiecare eveniment.

Rămâne totuși o întrebare, care sâcâie spectatorul de la început și până la final: este sau nu Oldman un om de Cro-Magnon? Și dacă chiar ar fi, cum poți să duci povara atâtor mii de ani în spate, cu amintiri și povești ce trebuie schimbate cam în fiecare decadă?

Ideea acestei șarade teatrale ne parvine de la unul dintre scenariștii ce au contribuit la nașterea  „Star Trek” și „The Twilight Zone”, Jerome Bixby. David Lee Smith, Tony Todd și Annika Peterson sunt doar câteva dintre numele ce apar la capitolul distribuție. Richard Schenkman este regizorul care a făcut posibilă realizarea acestui film axat pe poveste și personaje, dar și pe dinamica dintre acestea. Steven Alexander, Emerson Bixby ș.a. sunt parte din producția „The Man from Earth”, în timp ce Mark Hinton Stewart asigură muzica.

Timp de 87 de minute, „omul cavernelor” ne poartă printr-o ipotetică (sau nu) lume fascinantă, în care sunt aduse la viață, prin rememorare, personaje importante din trecutul omului. Indiferent de domeniul care te pasionează, cu siguranță te vei simți fascinat urmărind „Omul de pe Pământ” (2007) și încercând să decriptezi, măcar o mică parte a evenimentelor, la care personajul John Oldman a fost martor, de-a lungul timpului.

Dacă această peliculă a reușit să vă trezească interesul sau dacă ați urmărit-o deja, cu siguranță vă va încânta vestea că se va lansa o continuare în decursul anului curent: „The Man from Earth: Holocene”. Această continuare se pare că este învăluită în mister. Momentan, se știe că fiul scenaristului Jerome Bixby, Emerson Bixby, se va ocupa de partea scenaristică a producției. Producătorii au anunțat că proiectul poate fi primul dintr-o serie.

Criticii de specialitate au primit bine această peliculă din 2007, considerând că este unul dintre acele filme, parte din categoria science-fiction, care au o natură psihologică, îmbinând cu succes tematici ca teologia, biologia, arta, dar și încurajând fantezia și jocurile mentale. Cred că acesta poate fi considerat parte din acel gen rar, care îți stârnește o groază de întrebări.

Însă nu doar subiectul în sine, ci și jocul actoricesc are un rol important în magia pe care o emană filmul. Pentru asta, a fost nevoie să fie dezvăluite trăiri umane, verosimile într-un astfel de caz: furia, frustrarea, neîncrederea – sunt doar câteva dintre acestea – care amplifică senzația unui scenariu posibil.

Lipsind cu desăvârșire, însă putând fi ușor înlocuită de imaginația fiecăruia, este acea bucată vizuală care îți oferă o privire spre trecut. Fără efecte și fără flashbackuri ce ne poartă în timp, nu se dezvoltă potențialul maxim al poveștii, dar asta nu înseamnă că nu am putea fi surprinși de noul film care bate la ușă.

Așa cum am mai spus, subiectul este palpitant, oferindu-ți posibilitatea de a da frâu liber imaginației, de a călători, măcar mental, în istoria umanității, îmbogățind cunoștințele celor mai tineri dintre spectatori și oferind, pentru restul publicului, șansa de a porni într-o călătorie spre „ce ar fi fost dacă … ?”.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *