Sidney Poitiers s-a născut în 1927, la 20 februarie, în Miami, Florida, în timpul unui voiaj al părinților săi. Și-a petrecut copilăria pe Insula Pisicii din Bahamas, alături de părinții săi: niște oameni modești, fermieri de meserie, care încercau să ofere un trai decent pentru copilul lor. La vârsta de 15 ani, a fost trimis să locuiască în Miami cu fratele său, pentru a i se acorda o șansă și a înlătura pericolul ca Sidney să o ia pe căi greșite. S-a mutat la New York, pe când avea 18 ani și aici a învățat ce înseamnă viața. Tânărul Poitiers a luat contact cu rasismul încă de când a sosit pe pământ american, fapt ce l-a determinat să își jure că va găsi și va crea oportunități pentru cei de origine afro-americană. O încercare impulsivă de a fi admis la teatru i-a adus eșecul, dar după șase luni de muncă, efort și o depășire a barierei accentului său, va reuși să primească acceptul într-o audiție susținută la American Negro Theatre. De aici încolo, nu există decât ascensiune pentru Sidney Poitiers, care va depăși până și concepția greșită a vremurilor în care negrii nu primeau roluri principale. De-a lungul carierei sale, va interpreta peste 50 de roluri care i-au adus 24 de premii, un Oscar și 39 de nominalizări.

Povestea tânărului Sidney este una de succes nu doar pentru el, ci pentru întreaga rasă afro-americană. Pentru a ilustra cât mai bine semnificația istorică pe care Sidney Poitiers o are pentru cultura cinematografică de azi, nu putem să nu ne oprim, un pic măcar, asupra câtorva filme ce au conturat definitiv drumul actorilor de culoare.

Urmărind „Cântărețul de jazz”, peliculă din anul 1927, ni se relevă faptul că negrii nu au ce căuta în lumea showbizului, actori albi sunt puși să își înnegrească fața, fapt ce exprimă clar două lucruri, mai mult sau mai puțin știute: pentru lumea muzicii, până târziu în interbelic, interpretarea pieselor de jazz era o îndeletnicire exclusivă a negrilor; de cealaltă parte se situează lumea filmului care, până la începutul anilor ’30, nu distribuia roluri indivizilor de culoare. Trebuie menționat faptul că jazz-ul este un stil muzical specific comunității afro-americane din New Orleans, din secolele XIX-XX. Cu timpul, s-a dezvoltat și a ajuns un stil muzical aparte, greu de definit.

Chiar și mai târziu, odată cu apariția filmului color și a relaxării mentalității, negrii obțineau doar roluri secondare sau episodice, fără nici o importanță. Însă lucrurile au luat o turnură diferită când marele film „Pe aripile vântului” distribuie mai multe roluri negrilor, iar interpreta lui Mammie – doica lui Scarllet – actrița Hattie McDaniel primește un premiu Oscar pentru Cel mai bun rol secundar, în anul 1940, devenind astfel prima actriță afro-americană care va primi un premiu Oscar.

Așadar, lucrurile par să intre pe un făgaș cât mai apropiat de ceea ce ar trebui să fie normal, însă, cel care a rupt barierele și a deschis o nouă cale pentru afro-americani a fost Sidney Poitiers. Acesta a devenit primul actor de culoare care a primit un rol principal.

În filmul „Lanțul” , realizat în 1958, se prezintă povestea a doi evadați și aventurile lor în încercarea de a scăpa de lege. Sidney Poitiers joacă aici alături de Tony Curtis, împărțind ecranul în egală măsură, debordând amândoi de energie tinerească și emanând un aer de  complicitate camaraderească.

Acesta nu este un film ales la întâmplare din lunga listă a filmelor care au consolidat cariera lui Poitiers, ci este unul dintre acele filme aparte care spun o poveste adevărată – cea a negrilor aflați într-o lume ce nu îi poate trata ca pe orice altă ființă umană.

Sidney interpretează rolul lui Noah Cullen, un pușcăriaș care, alături de colegul său, de care este înlănțuit, va trăi o poveste a transformării și a evoluției. Dacă, la început, relația dintre personaje este una tensionată, odată cu derularea evenimentelor se dezvoltă și devine una profundă, o camaraderie adevărată până la final.

„Ghici cine vine la cină” reunește trei mari nume de actori: Spencer Tracy, Katharine Hepburn și Sidney Poitiers. Producția din 1967 este încărcată de emoție, deși filmul pare static, întocmai ca o piesă de teatru în câteva acte, este totuși plin de dinamism, iar acțiunea trepidează cu o asemenea intensitate încât nici nu realizezi când ajungi la final. De remarcat sunt discursurile de pe parcursul filmului: cel al lui John – personajul lui Sidney – către tatăl său, cel al doamnei Prentice, adresat lui Matt și nu cel din urmă, monologul lui Matt.

Sensibilitatea pe care filmul o afișează timid în scene e transmisă de pasiunea actorilor ce trăiesc rolul. „Ghici cine vine la cină” atacă subiecte controversate ale vremii: legătura inter-rasială dintre un negru și o albă. Un astfel de subiect pare azi banal, însă în contextul anilor ’60 era controversat, dacă nu chiar blamat.

John Prentice este personajul interpretat de Poitiers și, din simpla mea perspectivă, acesta este rolul care a demonstrat pe deplin că actorul de culoare merita nominalizat la premiile Oscar. Interesant la acest rol interpretat de Sidney este că el vine să completeze măiestria de care dau dovadă Tracy și Hepburn în abordarea personajelor lor. Astfel, pelicula prezintă un tânăr integru, o mamă sentimentală și un tată practic, dar plin de iubire pentru fiica sa, în adâncul inimii.

Tot în același an, 1967, Sidney Poitiers joacă în alte două pelicule: „În arșița nopții” și „To Sir with love”. Acestea două sunt diametral opuse, deoarece unul este thriller, pe când celălalt este un film despre viață – o dramă.

„În arșița nopții” ascunde în spatele acțiunii și o a doua tematică: condiția negrilor în societatea plină de prejudecăți. Ura rasială, aluzii la Ku Klux Klan și simpatizanții acestora, toleranță sau înțelegere, sunt câteva dintre sentimentele ori reacțiile pe care le regăsim la personajele fie principale, fie secundare.

Cu acest film, Sidney Poitiers atrage atenția asupra negrilor, sugerând voalat că dincolo de aparențe și prejudecăți se ascund oameni cu sentimente, necazuri, bucurii sau, pur și simplu, cu o viață. Astfel, pelicula subliniază preconcepția umană de care suferim cu toții, fapt ce se poate întâmpla oricui, măcar o dată în viață.

De cealaltă parte se situează „Domnului profesor, cu dragoste”. Aici, Poitiers interpretează rolul unui inginer ajuns profesor printr-o întâmplare. Povestea spusă de peliculă poate că a mai fost abordată în diverse alte ecranizări, însă niciodată astfel: un profesor, un grup de tineri la răscruce de drumuri și vechea dispută dintre viziunile generaților. Grupul de băieți și fete se află în incapacitatea de a se adapta la lumea în care trebuie să se conformeze unor reguli și norme. Dar cine îi poate condamna atât timp cât societatea nu a fost și nici nu va fi pregătită pentru visurile și speranțele noii generații?

Mark Thackeray este personajul interpretat de Sidney în acest film, iar interpretarea acestuia vibrează în adâncul conștiinței privitorului. Poitiers abordează rolul cu seriozitate, intrând în pielea lui Mark și dovedind că un actor bun, fie el și de culoare, poate să interpreteze orice rol, orice gen.

Sidney Poitiers a reușit să împlinească promisiunea făcută sieși, ajutând la creșterea comunității afro-americane prin înlăturarea unor bariere și contribuind la istoria rasei sale. Dar nu aceste fapte l-au consacrat în categoria actorilor memorabili, ci talentul, prestanța și seriozitatea de care a dat dovadă în munca sa.

Titlul: „The Defiant Ones” (1958)
Gen: dramă
Regizor: Stanley Kramer
Scenariști: Nedrick Young, Harold Jacob Smith
Producător: Stanley Kramer
Muzică: Ernest Gold
Distribuție: Tony Curtis, Sidney Poitier ș.a.
Durată: 96 minute
Buget estimat: 778.000 $

Titlul: „Guess Who’s Coming to Dinner” (1967)
Gen: comedie, romantic
Regizor: Stanley Kramer
Scenarist: William Rose
Producători: Georges Glass, Stanley Kramer
Muzică: Frank De Vol
Distribuție: Spencer Tracy, Sidney Poitier, Katharine Hepburn ș.a.
Durată: 108 minute
Buget estimat: 4.000.000 $

Titlul: „In the Heat of the Night” (1967)
Gen: thriller
Regizor: Norman Jewison
Scenariști: Stirling Silliphant (scenariu), după un roman de John Ball
Producător: Walter Mirisch
Muzică: Quincy Jones
Distribuție: Sidney Poitier, Rod Steiger, Warren Oates ș.a.
Durată: 109 de minute
Buget estimat: 2.000.000 $

Titlul: „To Sir, with Love” (1967)
Gen: dramă
Regizor: James Clavell
Scenarist: după un roman de E.R. Braithwaite, James Clavell (scenariu)
Producători: James Clavell, John R. Sloan
Muzică: Ron Grainer
Distribuție: Sidney Poitier, Judy Geeson, Christian Roberts ș.a.
Durată: 105 minute
Buget estimat: 640.000 $

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *