Aș putea foarte bine a-mi baza articolul de față pe date și evenimente istorice, rămase mărturie pentru posteritate, însă nu este cazul. „Restul e tăcere”, un film creat de Nae Caranfil, tratează subiectul turnării filmului din 1912 despre Independența de stat a României ca pe o desfășurare de evenimente probabile, fiind dornic să țeasă o poveste care ar fi putut fi reală.

Practic, pelicula ar trebui tratată ca un pamflet de către istoricii, prea sensibili, care cunosc subiectul îndeaproape. Dacă ar fi să ascultăm adevărul, atunci ar trebui să acordăm credit criticului de film Tudor Caranfil, tatăl regizorului. Acesta este autorul unor lucrări spectaculoase privind producții vechi, acoperind o perioadă îndelungată. Printre filmele ce se regăsesc comentate este prezent și „Independența României”, al cărui creator este marele actor român Aristide Demetriade. Despre realizarea filmului original a tratat în detaliu domnul Tudor, astfel că nu este necesar să repetăm aici elemente deja cunoscute, însă este imperios necesar a discuta natura și forma unei producții care vorbește despre crearea unei role originale.

La o primă vedere, am putea să credem că evenimentele ce se petrec în film sunt mărturii istorice reprezentative pentru subiectul tratat, dar acestea sunt doar un desfășurător de scenariu, atent pus la cale de autorul ei: Nae Caranfil. Regizorul și scenaristul – fiind una și aceeași persoană – dorește să pună în scenă o poveste având aceeași strălucire hollywoodiană pe care o copiază cu succes. Modalitatea de filmare amintește de multe astfel de creații turnate în cetatea filmului, având introduse elemente care fac din această producție, una românească unică.

Recuzita este bineînțeles la loc de cinste, tocmai de aceea autenticitatea vremurilor apuse, pe care pelicula le prezintă, nu poate fi pusă la îndoială. Având în vedere că filmările au fost realizate local, în București, arhitectura românească, cât și muzeele autohtone pot conferi aerul perioadei antebelice. Interioare minunat create, ale erei boierești de mult apuse, prind viață pe ecran și dau strălucire peliculei. Timp de 114 minute pătrundem într-o lume ce nu ne mai aparține – nu mai rezonăm cu ea, iar cei mai mulți dintre noi, nici măcar nu o cunoaștem.

În memoria privitorului unei astfel de pelicule rămâne Ioana Bulcă – îndrăgită actriță de voce, teatru și televiziune – pentru scena monologului realizată în „Restul e tăcere”. Actrița în vârstă de 84 de ani interpretează rolul vieții, cea mai faimoasă artistă a Bucureștiului antebelic, Aristizza. Aici, personajul real, Aristizza Romanescu, devine pur și simplu, Aristizza. E lesne pentru o actriță ajunsă în etate să poată interpreta un scurt rol, confundat cu propria persoană, fără a fi nevoie de o pregătire amplă. Ea se joacă pe sine – o stea a teatrului, frumoasă în tinereți, dar care a trăit suficient încât să realizeze că „ne pier artiștii”. Numele grele nu mai sunt cunoscute de generația tânără, dar în timp ce toată lumea se grăbește să lăcrimeze la un discurs despre valori dispărute, privitorul uită că mereu se nasc noi interpreți, cu real talent, care însă au neșansa de a performa într-o țară fără viitor.

În acest punct, punem problema listei lungi a actorilor ce au avut roluri în filmul de față. Fără aceștia, oricât de bun ar fi fost scenariul și oricâte decoruri somptuoase am fi vizionat, pelicula nu ar fi avut aceeași greutate. Aici vorbim despre un joc actoricesc teatral, fără a cădea în ridicol prin emfază, dar care pare să vină a întării și mai mult o producție românească reușită.

Însă nu putem să nu luăm seamă că la baza construcției acestui titlu din filmoteca națională se află povestea reală a unor oameni ce au trăit în Bucureștiul anilor 1910. La 1 septembrie 1912, se proiectează la cinematograful „Eforie” din capitală, filmul „Independența României”, în anul celebrării celei de-a 35-a aniversări de la câștigarea independenței de stat pentru poporul român. Acest film a devenit de un real succes, stârnind mândrie și smulgând lacrimi privitorilor.

Natural, nu filmul în sine, ci crearea lui reprezintă problema noastră. Analizând din punct de vedere istoric, există mărturii ale existenței unei societății de creație a acestei pelicule mute. În rândurile sale existau o serie de actori de prim rang a scenei naționale, printre ei aflându-se și tânărul Grigore Brezeanu, pe atunci în vârstă de 20 de ani. E greu de digerat o astfel de informație, conform căreia un puber, abia ieșit de pe băncile școlii, să fi fost în stare a produce o idee atât de complexă, darămite să o mai și pună în scenă, însă acest fapt nu poate fi chiar departe de adevăr. Un tânăr impresionabil, pasionat de teatru, cu un tată respectabil în lumea artiștilor de comedie, deci crescând în mediul spectacolului, devine fascinat de noua tehnică de redare a pieselor teatrale. Astfel se explică cum, pentru o lungă perioadă, Brezeanu s-a aflat pe lista creatorilor filmului despre independență.

Plecând de la astfel de fapte și presupuneri, prin deducție putem să ne imaginăm cum o peliculă ca „Restul e tăcere” (2007) a luat ființă. Ideea pusă în scenă de Nae Caranfil s-a vrut a reprezenta o mică bucată a aerului bucureștean de altă dată pentru un public universal.

Ovidiu Niculescu este un actor pasionat de muzică, de această dată interpretând personajul Leon Negrescu – corespondentul persoanei lui Leon Popescu, adevăratul finanțator al filmului despre independență. Niculescu nu este doar un simplu actor, prezent în filmele românești ale ultimilor ani, ci a făcut parte din câteva proiecte internaționale, colaborând cu două nume extrem de cunoscute în industrie: HBO și Discovery.

Per total, văzut ca un film, independent de sorgintea sa, „Restul e tăcere” prezintă un scenariu deosebit, cu tehnici moderne de filmare, având un aspect tehnic neobișnuit, putând oricând să rivalizeze cu producțiile hollywoodiene. Nae Caranfil a fost premiat la Los Angeles (1999) și la Paris (1995) pentru ideea pusă în scenă abia în 2007. În anul 2009, succesul său este recunoscut și în România, primind nouă premii Gopo. Nominalizările din 2007 la premiile Varșovia și Locarno nu s-au finalizat, din păcate, cu vreo victorie.

Titlu: „Restul e tăcere” (2007)
Genuri: comedie, dramă
Regizor: Nae Caranfil
Scenarist: Nae Caranfil
Producători: Cristian Comeagă și Gabriela Maftei
Muzică: Laurent Couson
Distribuție: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mirela Zeța ș.a.
Durată: 114 minute
Buget estimat: 4.000.000 $

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *