„Predestination” a fost produs în anul 2014, acesta fiind un proiect regizat și scris de către frații Spierig. Timp de 97 de minute, povestea întortocheată te poartă printr-o lume de science-fiction, cu toate că pelicula se poate încadra cu ușurință și genului thriller.

„Luptând cu destinul” reprezintă dramul de mister de care, unii dintre noi, avem nevoie. Subiectul producției australiene nu este deloc ușor de digerat pentru cei slabi, părând la început o poveste care nu va avea un sfârșit, având în vedere lungimea medie a derulării acesteia, însă totul va ieși la iveală în timp, urmărind indiciile puternice, presărate la tot pasul.

Cunoști oare acea senzație care îți face mintea să stea în loc? Din când în când, apare câte un film (de dvd, de festival, independent ori de box-office) care uluiește. A ului e puțin spus, pentru că îți va întoarce pe dos întreg sistemul de gândire – reușind să pui, cap la cap, abia la final (și nu întotdeauna), ceea ce tocmai ai vizionat. De cele mai multe ori, astfel de pelicule se vor încadra genurilor S.F, mister și psihologic, însă ceea ce le definește cel mai bine este termenul de impredictibil.

Dacă ar fi să te întâlnești pe tine, cel care ai fost, ce ți-ai spune? Dacă ai putea să schimbi trecutul, ai face-o? Sau ai ajuta la desfășurarea lui, așa cum a fost, pentru ca tu, cel de azi, să exiști?

Ce ai face dacă tu ți-ai fi și dușman, și aliat, și prieten, și mentor – toate în același timp? Oare ai avea curajul să te autodistrugi având toată cunoașterea despre tot ceea ce ai făcut?

Dacă ai putea, te-ai întoarce să revezi trecutul? Și dacă da, ai fi doar martor al evenimentelor sau participant?

Astfel de gânduri, întrebări și idei ar putea popula mintea oricui vizionează „Predestination”, însă la o atentă evaluare, ar trebui să se recurgă la un raționament pur științific sau cel puțin logic. Privind lucrurile din această perspectivă, nu rămâne decât să simplificăm totul la două teorii. Din punct de vedere spiritual, este predestinat să ți se întâmple totul. Această linie fină numită viață se desfășoară astfel pentru că totul are un scop, în marea imensitatea a „haosului” de care este guvernat universul.

Cea de-a doua teorie implică deplasarea în spațiu-timp, fapt imposibil, deoarece călătoria în timp ar fi condusă de o serie de factori care ar contraveni legilor fizicii. Toate acestea ar conduce la crearea unei singularități, rezultând, în final, inevitabila autodistrugere a materiei.

Plecând de la astfel de teorii, create pe baza filmului, este lesne de înțeles de ce pelicula a fost tratată ca și cum face parte din categoria mai slabă a genului său, de către unii critici de specialitate. Dar dacă pelicula s-ar privi ca un tot unitar și s-ar vedea că în spatele ei se află o idee – așa, plină de paradoxuri, cum este ea – s-ar înțelege că întregul fir al acțiunii este doar un „potențial”, un acel celebru „cum ar fi dacă”. Nimeni nu spune că imaginația creatoare trebuie să fie perfectă și fără de greșeli, deci să presupunem că mintea scenaristului, sau mai bine zis a autorului cărții pe care se bazează producția, a fost una în care legile fizicii noastre nu se aplică. Tocmai de aceea filmul este „science fiction”, ceea ce poate fi interpretat și ca „ficțiunea științei” – de aici ajungând la concluzia că pe baza unor teorii științifice se creează ceva nou, fără nicio legătură cu realitatea. Astfel că ne-am putea întreba: cine suntem noi să judecăm imaginația altcuiva? Dacă ți-a plăcut povestea benzii de celuloid ce rulează pe un ecran argintiu, foarte bine! Înseamnă că apreciezi efortul depus de o întreagă echipă. Dacă nu, atunci nu fii primul care aruncă piatra!

Ca un tot unitar, producția este bine realizată, cu imagini atent lucrate de specialiști în domeniu. Muzica plină de emoție însoțește momentele cheie, iar Ethan Hawke – Sarah Snook formează, în cazul acestui film, un duo dinamic, dezvăluindu-și publicului talentul actoricesc – în cazul de față, mai mult decât evident. Probabil că tocmai măsura în care se implică un actor în jocul său, dă viață, importanță și ridică o peliculă la un alt nivel de conștientizare.

Tot ceea ce mai e de spus despre „Luptând cu destinul” (2014), este că acest film va rămâne mult timp în gândurile publicului, fan al genului S.F. , cu atât mai mult cu cât are o abordare deosebită, reușind să pătrundă în cele mai nebunești vise ale „călătorilor în timp”.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *