Ne temem să nu fim răniți

Ne maturizăm greu. Fie că vorbim despre bărbați sau despre femei. Poate că suntem pregătiți mental, social sau fizic, dar rămânem tineri spiritual și relațional.

Când vine vorba de iubire, o tratăm adolescentin. Suntem capricioși și nu gândim rațional.

Valul de emoții ne cuprinde și atunci facem lucruri prostești. Însă e ceva foarte normal. Așa e iubirea. Fără logică sau bariere sau limite impuse. Când gândim prea mult, înseamnă că nu simțim sau că, suntem iraționali și capricioși.

De ce să nu te bucuri de un moment pentru ce este el?

De ce să nu trăim iubirea sau o relație pentru ceea ce este ea? Doar pentru că ne temem să nu fim răniți?

Și ce dacă suferim și ne lovim de imposibil sau nu atingem inimaginabilul? Suntem supraviețuitori vii ai eșecurilor și suferințelor trecute. Când cazi și te lovești, oare nu te ridici? Când ratezi un examen, oare nu vei încerca să îl dai cu prima ocazie? Când un proiect nu îți iese, oare nu îl vei lua de la capăt?

Când ai eșecuri în alte planuri, oare nu încerci să îndrepți ce a fost greșit?

La fel e și în dragoste sau relații. Dacă ai pierdut o relație mergi mai departe spre următoarea. Dacă ai fost rănit în iubire, vei iubi din nou, cu aceiași intensitate sau cu o intensitate mai mare.

De ce îți e frică? Oare nu ai fost deja acolo? Știi și tu cum e. Încearcă până când descoperi rețeta succesului.

E la fel ca în bucătărie. Poate că nu îți iese bine din prima, dar dacă o încerci din nou, vei ști să o îmbunătățești.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *