N-am stiut ca fug de mine…

N-am stiut mult timp ca fugeam, nu de ceva sau cineva, ci de relatii. De relatii rele, dar care m-au invatat sa sper, sa visez, sa cred ca voi gasi celalalt eu.

N-am stiut ca fugeam de mine si de cine eram eu cu adevarat.

Am fugit dupa tine, himera si am incercat sa pun filtrele tale peste oameni prea perfecti pentru mine sau prea nepotriviti. Am incercat sa pun caracteristicile tale la un „gadget” prea ieftin. Nu am observat o clipa ca usb-ul 3.0 nu se potrivea cu intrarea hdmi.

Fugim de noi, de responsabilitatile fata de noi, de cine suntem cu adevarat si purtam o masca a ipocrizei creata din marele ego pe care il avem, fara sa ne gandim ca viata nu are filtre, nu necesita photoshop, iar cei de langa noi, care ne apreciaza cu adevarat, nu trebuie neaparat sa dea like sau check-in in viata noastra.

Nu suntem mai validati social daca ne prefacem cu o viata pe care nu o avem.

Am invatat sa fie eu, sa fiu om, sa te iubesc pe tine, asa imperfect de perfecti cum suntem!

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...