Audrey Hepburn și Rex Harrison sunt interpreții unui film muzical ce încă dăinuie peste decenii. Rolurile celor doi pătrund în sufletul privitorului și nicicând nu am putea spune, cu mai multă certitudine, că am vizionat un musical interpretat atât de aproape de perfecțiune. Cred că „My Fair Lady” și „The Sound of Music” – realizat un an mai târziu – sunt cele două clasice de referință ale genului. Câștigătoare a opt premii Oscar, pelicula reușește să înfățișeze într-un mod admirativ o veche legendă grecească: cea a lui Pygmalion și a Galateei.

Pornind de la acest mit, George Bernard Shaw, cunoscut dramaturg din secolele XIX-XX, creează piesa de teatru „Pygmalion” care, mai târziu, va deveni inspirație pentru scenariștii „My Fair Lady”. În vechea legendă, statuia Galateea prinde viață și se îndrăgostește de creatorul ei. Aidoma, Eliza Doolittle – personajul interpretat de Audrey Hepburn, se înamorează de profesorul Higgins, personaj ce pariază că o va transforma pe tânăra vânzătoare de flori, analfabetă, într-o femeie nouă, de nerecunoscut – aceasta putând apoi să treacă drept o moștenitoare din clasa nobiliară.

Însă, nu acesta mi se pare a fi substratul principal. Filmul învăluie privitorul într-o deja binecunoscută poveste de dragoste, dacă nu ar fi de fapt o tematică nouă. Bărbatul-mașinărie funcționează perfect, învârtindu-se între preocupările și tabieturile sale întocmai ca un ceas, până când femeia – ființă inferioară de altfel, așa cum o desconsideră acesta – pătrunde ca un șarpe în inima lui de piatră, însă nici atunci măcar, egoul nu pare să treacă peste aparențe.

Cu alte cuvinte, vorbim despre o peliculă ce ridiculizează și subminează bărbatul misogin. Cum acțiunea se petrece în Anglia – la sfârșit de secol XIX, după unele surse sau în 1912, după cele mai multe voci – putem observa cu ușurință că aceasta este o perioadă de deosebită turnură pentru statutul femeii. Istoric vorbind, mișcările feministe au început să se facă simțite în Anglia încă din 1839, odată cu primul act ce acorda drepturi sexului slab. După ce mișcările sufragetelor au luat amploare, acestea au fost preluate și în Statele Unite ale Americii.

La o primă vedere, nu pare să aibă prea mare legătură cu subiectul principal, dar atitudinea masculină plină de superioritate față de prezențele feminine, cu precădere privitor la personajul principal, Eliza, tinde să subestimeze o făptură gingașă care și ea, ca orice bărbat, gândește, simte și trăiește, uneori chiar cu mai multă intensitate. Profesorul Higgins, cu toate aparentele bune intenții inițiale, se lasă totuși influențat de egoul masculin, adresându-se bietei Eliza într-o manieră plină de superioritate, cu puternice accente specifice bădărăniei unui misogin. Pe lângă toate acestea, Henry Higgins subapreciază calitatea umană a tinerei femei, neglijând în totalitate sentimentele pe care aceasta le nutrește.

Toate întâmplările de pe parcursul producției duc spre un final predictibil dar, cu atât mai mult, mai delicios. Eliza, devenită o femeie manierată, nu-i mai poate permite răutăciosului profesor să-i ignore sentimentele pur umane, abandonându-l după ce prinsoarea este câștigată.

Rolul lui Higgins a fost jucat de Rex Harrison, distins actor britanic. Prestanța sa și modul de interpretare i-au adus un premiu al Academiei pentru „My Fair Lady”. Deși inițial, Rex o favoriza pe Julie Andrews pentru rolul Elizei, întrebat mai târziu despre partenera sa preferată din întreaga lui filmografie, acesta a recunoscut că Audrey Hepburn, în „My Fair Lady”, rămâne favorita sa.

Ceea ce frapează spectatorul pe tot parcursul peliculei, sunt acele elemente care îi și acordă strălucirea de neuitat: imaginea colorată într-un mod plăcut, prin decoruri atent aranjate, muzica minunată, ce însoțește privitorul pe tot parcursul celor 170 de minute și vestimentația ce îți taie răsuflarea – de neuitat pentru oricine.

Reinterpretat astăzi, filmul ar fi grandios, scoțându-se în evidență elemente spectaculoase cu ajutorul noilor tehnici, însă ne-ar lipsi cu siguranță veridicitatea pe care numai Rex și Audrey au putut s-o transmită publicului.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...