Recent a apărut o știre care a anunțat descoperirea unor petroglife precolumbiene pe Insula Montserrat din estul Caraibelor, primele de acest gen de pe insulă. Excursioniștii au descoperit aceste gravuri antice despre care arheologii cred că pot să ofere detalii importante privind istoria precolonială a insulei. Petroglifele, care par să ilustreze forme geometrice, dar și creaturi necunoscute, au fost gravate pe o parte a unei pietre uriașe pe care acum cresc mușchi, aflată în dealurile împădurite din nordul insulei. Petroglife au fost lăsate în urmă de indigeni în Caraibe, iar acestea au fost găsite în întreaga regiune, însă până acum nu au fost descoperite în Montserrat sau în apropiere de Antigua.

Montserrat 1

Localnicii au descoperit gravurile în timp ce făceau cățărări în luna ianuarie, dar oficialii au întârziat anunțarea descoperirii până când autenticitatea petroglifelor a fost demonstrată de cercetători în domeniu. „Avem artefacte amerindiene pe insulă, dar nu văzusem petroglife. Acestea sunt primele despre care știm că au fost descoperite aici”, a declarat Sarita Francis, director al Montserrat National Trust. Analize inițiale sugerează că petroglifele de la Montserrat ar avea între 1.000 și 1.500 de ani. Această datare a originii s-a făcut prin metoda izotopului de carbon și poate să ofere o imagine completă asupra petroglifelor și nașterii lor.

În declarații făcute la televiziunea națională locală, localnicii au vorbit despre similitudinea dintre petroglife și alte astfel de descoperiri de la St. Kitts, o altă insulă aflată în apropiere. Petroglifele de origine Arawak și alte dovezi ale unei așezări precolumbiene s-au găsit și mai departe de insulă, în nord, în state precum Cuba și Puerto Rico. Francis a mai declarat că speră ca viitoare studii asupra petroglifelor să scoată la lumină mesaje – dacă acestea au fost ascunse în gravurile în piatră. Dovezi arheologice sugerează că primii oameni care au locuit în Montserrat au populat locul cu circa 2.500-4.000 de ani în urmă. Grupuri vorbitoare de Arawak au populat insula, dar se crede că acestea au părăsit-o undeva în secolul al XV-lea, în urma raidurilor unor alte grupuri indigene din Caraibe.

Montserrat 2

Montserrat, care are o lungime de 16 km și o lățime de 11 km, a ajuns sub control britanic în 1632. Astăzi, majoritatea populației este descendentă din perioada colonială – urmași ai ocupanților irlandezi și ai sclavilor africani. George Mentore, un antropolog de la Universitatea din Virginia care studiază culturile indigene ale Caraibelor și Amazonului, a declarat că gravuri asemănătoare au fost găsite și de-a lungul râurilor din nordul Americii de Sud, unde trăiesc și azi grupuri vorbitoare de Arawak și Caraib. Indienii Arawak și Caraib au fost primii rezidenți din Alliouagana, până când Cristofor Columb a revendicat pământul pentru Spania, în 1493, atunci când a numit insula Santa Maria de Montserrat. Nu mai devreme de 1632, britanicii au colonizat insula care și astăzi este parte a teritoriului britanic. Adevărații coloniști au fost la origine în mare parte irlandezi catolici care apreciau existența unui ocean între ei și Oliver Cromwell. Numele de familie irlandeze ale populației actuale stau mărturie a istoriei. Între 1871 și 1956, insula a fost administrată ca parte a Coloniei Federale a Insulelor Leeward. Atunci a fost dizolvată federația și de atunci Montserrat este o colonie britanică administrată de un guvernator numit de guvernul britanic.

Montserrat 3

Încă din 1960, problema politică majoră este cea a independenței – opțiune ce a eșuat să atragă o majoritate, din cauza incertitudinii viitorului economic al insulei. Principalul motiv este vulnerabilitatea la intemperii, Montserrat fiind situată în zona cu uragane a Caraibelor. Totuși, distrugerile provocate de uragane nu reprezintă prea mult comparativ cu erupția vulcanică din 1997, care a transformat aproape jumătate din teritoriu într-o zonă nelocuibilă și din cauza căreia mai mult de 12.000 de locuitori au părăsit insula. Chiar dacă mulți dintre locuitorii originari s-au întors în Montserrat, insula a rămas dependentă de ajutorul guvernului britanic. Partea sudică a insulei – cea care a fost afectată de erupție – a fost parțial repopulată, dar principala prioritate a guvernului a fost să aducă viața economică și socială înapoi pe insula devastată, ceea ce a reprezentat un proces gradual dificil.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...