Filmul din 1970 este regizat de Serge Korber, alături de care Louis de Funes va colabora și un an mai târziu. Filmul este o comedie clasică, dar care nu scoate în evidență anumite trăsături stereotipe ale personajelor (care sunt actualmente mituri), ci vrea să evidențe comicul de situație apărut inevitabil în pelicule cu Funes.

Personajului Evan Evans, îi vine ca turnat îndrăgitului comic. Aici putem observa cu adevărat de ce a fost supranumit „omul cu patruzeci de fețe pe minut”. În acest rol, el trece cu ușurință de la un bărbat de vârstă mijlocie, serios, la un om amuzant prin felul său de a fi, și apoi la un potențial bunic pentru cei doi bebeluși apăruți din senin în rândurile trupei sale.

Povestea este ușor de urmărit și vorbește despre un individ obsedat de control, care crede că poate orchestra totul, chiar și viața. Evan Evans este șeful unei companii de balet în care dansatoarele se află sub stricta sa supraveghere.

Evans are multe reguli pentru compania sa: creșterea în greutate este inacceptabilă, iar cele care încalcă regula sunt trimise la aparate de exerciții în loc de cină; măritișul este un subiect tabu, iar balerinele sale nu trebuie să se gândească la așa ceva; nu în ultimul rând, cea mai importantă regulă este cea a lipsei oricărui contact cu bărbați.

După ce a creat un nou spectacol, Evan Evans se vede pus într-o situație delicată: una dintre balerinele sale părăsește trupa pentru a se mărita. Astfel, simpaticul personaj ține un casting pentru selectarea unei noi balerine și o va alege pe cea care a lucrat cu nume sonore ale lumii. Însă, ceea ce nu știe Evan Evans, este că balerina lui are un secret: un copil făcut înainte să se alăture trupei sale, pe care îl are în grija unei bone.

Lucrurile devin complicate atunci când Evans află că balerina sa principală, Françoise, are o legătură amoroasă cu un bărbat. Evans se decide că trebuie s-o despartă de iubit și planul îi reușește. Dar adevărata provocare abia acum își va face simțită prezența: un copil apare din neant în camera lui Evan, iar acesta încearcă să descurce situația. Astfel, nu doar că reușește să complice și mai mult problema – pomenindu-se pe cap și cu un al doilea copil – însă nu poate desluși misterul primului copil, iar jonglatul cu munca sa, cât și grija pentru cei doi micuți, se dovedesc a fi copleșitoare. În astfel de condiții, Evans va apela la nepotul său pentru a găsi două bone. Evan Evans se pregătește să ducă copiii în grija bonelor, însă mamele observă dispariția copiilor și poliția este anunțată. După toată această încurcătură, finalul le va lămuri pe toate, iar lucrurile își vor relua cursul normal, cu mici schimbări.

Filmul este o combinație interesantă de muzică, dans și comedie, iar ca orice peliculă care se respectă, ne prezintă și o morală: orice obsedat de control se poate mântui în circumstanțe ce îl fac să realizeze că nu poate deține controlul absolut.

Louis de Funes nu se dezice nici de această dată de talentul său de a fi omniprezent, omniscient și un adevărat maestru al expresiilor faciale. Când umorul slab te doboară, și „vremea” nu e roz, poți oricând să te bazezi pe un film cu Funes pentru a-ți descreți fruntea.

La capitolul curiozități ale filmului, descoperim cu surprindere că fiul său, Olivier De Funès joacă alături de tatăl său. Cei doi au împărțit împreună scena, colaborând în șase pelicule, inclusiv „Omul orchestră” – pentru ca, în final, fiul să lase lumea spectacolului pentru tatăl său, iar el să devină pilot de curse comerciale pentru compania Air France. Acesta vorbea despre lumea filmului ca fiind una consumatoare de energie, iar el, Olivier, nu era făcut pentru așa ceva. Olivier nu a prea primit critici apreciative privind talentul său, însă, fiind atât de tânăr, ar fi putut învăța pe parcurs, ajutat de vocea plăcută și aspectul fizic atrăgător.

Comparând personajul Evan Evans cu altele din filme ca „Ni vu,ni connu” (peliculă de lansare a carierei sale cinematografice), Louis de Funes rămâne același om capabil să te facă să râzi doar cu o simplă expresie a chipului ori cu o privire. Însă jocul său actoricesc devine din ce în ce mai bun, atât datorită experienței, cât și a dorinței sale arzătoare de a perfecționa prestația scenică.

Fără să mă lansez în declarații aprinse, pot spune că „Omul orchestră” mi se pare una dintre cele mai bune comedii ale îndrăgitului actor.

Alături de Louis de Funes și fiul său, o reîntâlnim pe actrița Noëlle Adam, o fostă balerină care a jucat alături de Funes și în pelicula „Ni vu, ni connu”, în rolul Arabellei. Talentata actriță va interpreta un rol matur în „L’homme orchestre” – vocea rațiunii lui Evan Evans. Dacă Evans este obsedat să dețină controlul, ea temperează lucrurile și echilibrează balanța.

Urmăriți această comedie spumoasă, despre viață și caractere diferite, până la capăt – unde, indiscutabil, se demonstrează că Louis de Funes este „Regele comediei franceze”.

Titlu: L’homme orchestre (1970)
Gen: Comedie
Regizor: Serge Korber
Scenariști: Serge Korber, Jean Halain
Producător: Alain Poiré
Muzică: François de Roubaix, Louis de Funès, Olivier de Funès, Noëlle Adam
Distribuție: Louis de Funès, Olivier De Funes, Franco Fabrizi, Noelle Adam ș.a.
Durată: 85 minute

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *