„La Femme et le Pantin” sau „Femeia și Maronieta” este un film din 1959, realizat de Julien Duvivier și o are pe Brigitte Bardot în rol principal. Filmul este realizat după romanul cu același nume al lui Pierre Louys, roman care a cunoscut un real succes, având în vedere că s-au realizat 5 filme pe baza acestuia.

Brigitte Bardot avea doar 24 de ani când a apărut în această dramă și totuși era deja un star al filmelor internaționale. Ea o interpretează pe Eva, o blondă care are la picioare toți bărbații din Sevillia, Spania – cu toate că ea nu e interesată de niciunul. Chiar și când Don Mateo, personaj interpretat de Antonio Vilar, este fermecat de Eva, aceasta nu pare să capete interes pentru el.

Mateo Diaz e un bărbat de vârstă mijlocie, bogat și căsătorit, care nu se mai simte atras de soția sa bolnavă. Are o reputație de cuceritor, aventurile sale fiind cunoscute în anturajul acestuia, dar și de nevasta care pare mereu pregătită să îi acorde o nouă șansă. Într-una din zile, Mateo o remarcă pe Eva Marchand, o tânără frumoasă care, spre surprinderea lui, nu se arată atrasă de avansurile acestuia. Cu cât încearcă Mateo să-i explice și să-i dovedească interesul față de ea, cu atât mai mult Eva îi face zile grele și încearcă nu doar să-l joace pe degete, ci și să-l umilească, spre disperarea acestuia și spre surprinderea publicului care va înțelege cu greu ce-și dorește aceasta de fapt.

Brigitte Bardot portretizează lăudabil un personaj de femeie-copil, inocentă și perfidă în același timp, iar Antonio Vilar joacă rolul unui personaj aristocrat ce își dorește să afișeze un comportament serios, dar care alunecă ușor spre ridicol prin încercările lui adolescentine de a-i face pe plac tinerei femei.

Filmul poate reprezenta eterna poveste despre bărbatul care se comporta din ce în ce mai stupid, din pasiune pentru femeia (blonda) ce poate părea mai puțin inteligentă decât el. Această pasiune conduce personajul la o criză furibundă de gelozie și el sfârșește în închisoare. Doar atunci, când spiritul lui este înfrânt, femeia îl acceptă. Astfel devine egalul ei, prin degradarea sa psihică și renunțarea la egoul său nemăsurat, de fante.

Jocul de-a șoarecele și pisica, atitudinea de copilă capricioasă ar pune și un înger la încercare, însă femeii dată dracului îi plac aventura, situațiile complicate și nu se mulțumește niciodată cu locul doi. Este genul de femeie care vrea totul sau nimic. O vrei pe ea și numai pe ea sau te poți foarte bine duce de unde ai venit.

Poziția în care o pune Don Mateo este cu mult sub nivelul ei de femeie liberă care își capătă pe parcursul filmului și independența. Trăind în umbra familiei – cu un tată scriitor care trăiește într-o lume numai a sa și o mamă vitregă ce încă tânjește după anii de glorie, când încă dansa – Eva își îneacă amarul în lumea dansului pentru care pare să fie făcută.

Filmul, adaptare a cărții cu același titlu, se abate de la poveste, însă scenariul este adaptat să reprezinte esența cărții, chiar dacă numele unor personaje sunt schimbate. „Femeia și Marioneta” ilustrează într-un mod rapid și viu colorat tumultuoasa poveste a Evei și Don Mateo. Povestea este plasată undeva în anii de după Al doilea război mondial și ne arată o Spanie încercând să se recupereze după atrocitățile războiului. Peisajele din scenele petrecute la „hacienda” lui Don Mateo, care era crescător de tauri, par desprinse din filmele western. Cât privește scenele cu orașul, acestea portretizează foarte bine cele două clase sociale aflate în antiteză – lumea săracă ce se zbate să iasă din mizerie (a Evei) și lumea celor bogați care nu au altă distracție decât băutura și alergatul după sexul opus (a lui Don Mateo). Costumele atrag atenția în mod special. Dacă majoritatea personajelor poartă costume tipic spaniole, Eva iese din tipar, adoptând un stil provocator, mult prea modern pentru zilele acelea, stil ce evocă personalitatea ei și care atrage bărbații ca un magnet. Muzica ce se aude pe fundal este, de cele mai multe ori, una tipic spaniolă – tradițională, ceea ce nu poate decât să aducă farmec întregului film.

Site-urile de specialitate dau rezultate diferite privind aprecierea filmului, probabil datorită numărului destul de mic al celor care l-au văzut în zilele noastre. Raportându-ne strict la „era” când a fost făcut, filmul nu este atât de slab pe cât se spune în cronicile de după lansarea lui. Un strop de viziune și un remember al anilor 1950-1960, ne-ar dezvălui că filmul este unul tipic pentru acea perioadă.

Deși putem trece cu vederea lipsa unor scene de tranziție între anumite secvențe, scenariul nu atât de bine realizat și neconturarea tuturor personajelor, pentru cei care văd filmul pentru întâia oară poate fi un șoc, comparativ cu filmele contemporane – asta dacă nu sunt familiarizați cu filmele vechi.

„La Femme et le Pantin” este un film vechi, dar nu poate fi catalogat drept unul clasic. Acesta nu se ridică la nivelul filmelor precum „Casablanca” sau „Pe aripile vântului”, însă nu poate fi încadrat cu ușurință nici în categoria filmelor mediocre. Un film bunicel, care merită văzut, ce ilustrează o poveste în care unii se pot identifica.

Povestea de viață a actriței Brigitte Bardot din acea perioadă e posibil să-i fi determinat pe criticii vremii să sub-coteze filmul, clasându-l ca mediocru. La vârsta de 18 ani, Bardot se mărita cu regizorul Roger Vadim, în 1952. Cei doi au divorțat în 1957. Bardot avea o aventură cu un coleg de film, Jean-Louis Tritignant, care era însurat la acea vreme – înainte de a divorța de Vadim. Relația cu Jean-Louis a fost una complicată, din cauza absențelor dese ale acestuia, ce își satisfăcea serviciul militar, iar în tot acest timp, Bardot are o aventură cu muzicianul Gilbert Becaud. Tritignant și Bardot se despart în cele din urmă.

La începutul anului 1958, Bardot se recupera după o cădere nervoasă, în Italia, conform ziarelor vremii. O tentativă de suicid cu pastile a fost de asemenea mediatizată, însă a fost negată de către managerul de relații cu publicul al lui Brigitte Bardot.

Pentru pasionații de filme vechi, este un film de neratat, dar și pentru generația tânără recomand acest film, care le va îmbunătăți cultura cinematografică.

 

Titlu:„La Femme et le Pantin”(1959)
Regie: Julien Duvivier
Distribuție: Brigitte Bardot – Éva Marchand
Antonio Vilar – Don Mateo Diaz
Lila Kedrova – Manuela
Daniel Ivernel – Berthier
Dario Moreno – Arbadajian
Jacques Mauclair – Stanislas Marchand
Jess Hahn – Sidney
Producție: Christine Gouze-Rénal
Fred Surin
Scenariu: Albert Valentin
Dialog: Marcel Achard
Musica: José Rocca
Jean Wiener
Data lansării:
January 2, 1959 (France)
April 3, 1959 (Italy)
Durata: 100 minutes

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *