Am putea foarte bine să prezentăm filmul de față ca pe o dramă ce face parte din aceeași categorie care este uzată de vreo 30 de ani încoace, cel puțin: filmul de război ce atinge subiectul evreilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Însă, „Iacob, mincinosul” este cu mult mai mult de atât și nici nu poate să stea pe lângă pelicule aparținând aceluiași gen, căci acesta este o reprezentare a vieții, un joc de-a râsul-plânsul adus în contemporan.

Robin Williams este actorul interpret al personajului principal din partea căruia te-ai aștepta să joace în stilul aceluiași gen care l-a consacrat drept regele comediei contemporane, însă cu această peliculă demonstrează, așa cum a făcut-o și prin producții mari precum „Good Will Hunting” (1997) ori „Insomnia” (2002), că cele două nu sunt singurele filme în care regretatul Williams a realizat un rol deosebit. Robin Williams a părăsit scena vieții în 2014, când încă mai avea multe de oferit lumii, lăsând în urmă o carieră spectaculoasă ce însuma 105 producții. Privitorii vor rămâne, probabil, mereu cu impresia că Williams era sinonimul comediei, dar prea puțini au avut ocazia să pătrundă dincolo de fațetele afișate ale acestuia. În ceea
ce-l privește pe regretatul interpret, nu putem spune decât că pe scenă s-a jucat pe sine. Privind această afirmație, trebuie să specificăm că nici comedia, nici drama și nici filmele despre viață nu au putut să definească pe deplin Omul. Robin avea talentul să ascundă sub o mască a comicului tristețea și adevărul dur al realității (căci, la urma urmei, orice comedie sensibilizează, scoțând în evidență prin râs, ceea ce ar trebui să ne întristeze, ori, măcar, să ne pună pe gânduri).

„Jakob the Liar” (1999) nu face deloc discordanță de la esența adevărată a actorului. Spectatorul va realiza, odată cu urmărirea desfășurării acțiunii din acest film, că drama nu poate fi întâmpinată decât cu un zâmbet. Spun acestea pentru că, odată cu zâmbetul amar al tragediei imaginate pe ecranul argintiu, ni se revelează acea măruntă licărire care-i rămâne umanității – speranța.

Contrar cu ceea ce s-ar crede din titlu despre producția din 1999, ne vedem nevoiți să specificăm că nu minciuna este laitmotivul ce însoțește pelicula, ci speranța oferită prin orice mijloace, atunci când nu mai ai pentru ce să-ți dorești o zi de mâine.

Întreaga acțiune se petrece într-un ghetou din Polonia, unde un grup deja redus de evrei trăiesc de azi pe mâine, fără să aibă certitudinea unui mâine. Astfel, doar soarta poate interveni. În acest caz, o pagină de ziar ia forma providenței (trebuie aici menționat că evreii din timpul celui de-al doilea Război Mondial nu aveau dreptul la noutăți despre ceea ce se întâmplă în lume). În toate acestea, personajul principal este aruncat într-un hazard al sorții, astfel Jakob găsindu-se într-o postură pe care nu și-a dorit-o și de care ar fi bucuros să se descotorosească.

Pe tot parcursul filmului, aștepți să descoperi comedia din întreaga situație, având în vedere că Robin Williams este protagonistul, dar, spre stupoarea publicului, abia de la jumătatea celor 120 de minute, va realiza că viața imaginată de pe ecran este o dramă amară – adevărată ironie a sorților. În întreaga ecuație, lui Jakob Heym îi revine greaua misiune de a ține moralul ridicat prietenilor săi din ghetou.

Așadar, personajul nostru, din cauza unei știri auzite la un radio german aflat în comandamentul militarilor nemți, ajuns acolo purtat în goana după pagina de ziar apărută din neant, trebuie să inventeze în fiecare zi câte o știre despre evenimentele războiului aflat în desfășurare. Toate acestea se petrec din cauza unor personaje ce nu doresc să creadă adevărul spus de Jakob și a unei glume aruncate pe această temă. Dacă toată succedarea de evenimente nu ar fi avut loc, Jakob nu ar fi stârnit stupoare și agitație în rândurile evreilor din micuțul vechi orășel din Polonia.

Poate că titlul peliculei ar face cititorul să creadă despre Jakob Heym că este un mincinos patologic sau poate un personaj ce caută să fie în centrul atenției, însă Heym nu este nici pe departe acel gen de om. Un om înfrânt de durere, în urma unor pierderi mari, încearcă să-și îmbărbăteze confrații, într-o lume în care evreii aflați cu moralul la pământ și trăind în condiții mizere, de nedescris, se îmbolnăvesc sau comit suicid.

Dacă ar trebui să reținem un element cheie ce poate descrie producția cel mai bine, atunci speranța este cea de care cu toții ne agățăm pentru a trece prin viață. Fără de ea, nu există nici măcar o lumină la capătul întunericului.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *