Înainte de a fi transpus pe peliculă, a fost romanul lui Stephen King: „It”. Aceasta este senzația horror a anului, mult așteptată de public, apărută la 27 de ani distanță față de filmul de televiziune inițial, transmis în două părți. Noul și vechiul „It” se împletesc dincolo de linia timpului, creând un tot unitar, atât de aproape de originalul publicat în 1986.

În primul rând, ar trebui menționat faptul că publicul majoritar al acestei coproducții americano-canadiene este format din copiii de odinioară, care în pofida interdicției parentale de a urmări mini-seria televizată, totuși au reușit să-l vizioneze. Putem spune că există o anume corelație între senzația trăită de micuțul de atunci, speriat de clovni, păpuși ucigașe și bau-bau, și tânărul de azi, trecut de 30 de ani. Adultul de azi va retrăi sentimentul fricii și curiozității din copilărie, vizionând noul „It” (2017).

Am menționat intenționat două numere, căci ambele, într-un mod ciudat, sunt legate de film. „27” este menționat în roman ca fiind ciclul de ani la care It se reîntoarce pentru a semăna groază printre copiii din micuțul oraș Derry, fapt respectat și de filmul din 2017. 27 de ani a împlinit actorul Bill Skarsgard, interpretul clovnului Pennywise, în noua versiune, cu puțin timp înainte de lansarea oficială. În mod tragic, Jonathan Brandis, actorul interpret al unuia dintre personajele-copil principale, cunoscut publicului pentru „Neverending Story II”, și-a pus capăt vieții la 27 de ani, devenind astfel unul dintre multele nume ce au îngroșat rândurile „clubului 27”, alături de Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison, Kurt Cobain, Amy Winehouse și alții. Cât privește numărul „30”, acesta este menționat în mini-seria televizată ca fiind ciclul de ani la care se trezește clovnul Pennywise, pentru a teroriza comunitatea din Derry.

Încercând o imparțialitate între cele două producții, nu am putea spune că unul este mai bun decât celălalt. Fiecare în parte are farmecul său, e construit special pentru o anume generație, un anume tip de public și în concordanță cu vremurile trăite, chiar dacă niciunul nu respectă în mod corect axa temporală stabilită de romanul lui Stephen King.

Referindu-ne strict la „It” (1990), constatăm că atenția pentru detalii, linia melodică, imaginea și coloritul, fac din acesta un film cu adevărat înfricoșător, fără a exista vreo scenă explicită care să semene teroare în sufletele privitorilor. Ceea ce ne frapează încă de la început, sunt similitudinile dintre anumite decoruri și recuzita din „Stand by Me” (1986). În același timp, nu ne surprinde, în niciuna dintre cele două pelicule „It”, cum aspectul fizic al copiilor seamănă izbitor de mult cu cel al micuților din „Stand by Me”, ecranizare după un roman marca Stephen King.

Celebrul romancier a declarat într-un interviu privitor la film și carte că, înainte să-l pună pe foaie, a realizat reputația de scriitor de gen horror pe care o căpătase, determinându-se astfel să transforme „It” în examenul său final – ca o demonstrație a ceea ce poate realiza cu această categorie. King a declarat și că s-a bazat pe cele mai negre coșmaruri ale copilăriei, inspirându-se inițial din ceea ce îl speria cu multe decade în urmă, în anii ’50. Stephen King a ținut totuși să menționeze că „Stand by Me” (1986) este un preambul pentru capodopera sa „It”.

Făcând o strictă referire la „It” (2017), nu ne putem abține să nu observăm toate acele elemente care îl plasează cu o treaptă mai sus față de predecesorul său. Lăsând deoparte modalitatea de filmare, maniera regizorală, imaginile generate pe calculator impecabil, efectele vizuale și cele speciale, trebuie totuși să ne oprim un pic și asupra efectelor obținute prin machiaj – atât de spectaculos realizat – cât și asupra jocului actoricesc magistral. Comparând pentru o clipă cele două versiuni, observăm o deosebire de abordare între reveria introdusă în mini-seria din 1990 și liniaritatea poveștii din 2017. Aici, mă văd nevoită să menționez că noul „It” se concentrează doar pe prima parte a poveștii lui King, în care doar copiii sunt protagoniști, comparativ cu producția din 1990, care s-a axat pe povestea adulților, aflați la 30 de ani distanță față de „ciocnirea” cu Pennywise, amintindu-și frânturi de poveste ce sunt revelate și publicului.

Nu putem încheia fără să acordăm credit și actorilor ce au interpretat rolul clovnului Pennywise. Dacă inițial, Tim Curry a rămas clovnul unei generații, printr-un joc actoricesc ce stârnește și azi fiori, Bill Skarsgard este noul It, mai înfricoșător și mai amenințător ca niciodată. Astfel, nu putem alege un câștigător, fiecare fiind uimitor prin abordări diferite.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *