Înșelătoria caracterului și percepția falsă asupra ideilor.

Spuneam că bărbatul și femeia sunt diferiți și totuși asemănători. Asemănători pentru că, în final, ambii sunt reduși la condiția de om.

Trăim în lumea în care regulile nu se mai respectă întru-totul, în care legea este acolo doar pentru cei mărunți și mulți, cei care nu contează absolut deloc; o lege ce este încălcată de către cei care sunt puțini și undeva mult prea sus pentru muritorii de rând. Experimentăm o lume în care nu mai există mila umană, în care s-a uitat ce înseamnă să fii om, unde nu mai există loc de nici o urmă de decență sau de respectare a condiției umane. Oamenii sunt tratați ca niște vite. Sunt reduși la condiția de sub-oameni de către cei care dețin o falsă putere și în mâinile cărora ne găsim nevoiți să ne lăsăm uneori soarta. Ne lovim de refuzuri, uși închise, abordări greșite pentru ca apoi să primim o ușă trântită în nas.

Privesc în jur și văd oameni care sunt nevoiți să stea la niște cozi infernale, doar ca să obțină ceva care, se pare, că este totuși, un drept al lor. Cum oare este posibil ca în era tehnologiei și a accesului oricărei ființe la minunea tehnicii, să mai fim nevoiți să stăm la cozi?! Mda, toate astea se întâmplă pentru a exista niște locuri de muncă pentru unii ce sunt ruda cuiva. Cineva care a intervenit doar pentru ca altcineva să aibă ce face. Vedem oameni învârstă care își duc greu bătrânețile și totuși, sistemul nostru infect îi obligă să stea o jumătate de zi la o coadă pentru a se mai întoarce peste nu știu cât timp și să stea la o altă coadă, toate astea într-o instituție menită să servească publicul. Oameni care nu își permit luxul să vină în orașe pentru că nu le permite condiția lor umilă de om de la țară, ce trăiește din roadele câmpului, pentru ca să se umilească în fața funcționarilor, prea plictisiți sau prea deranjați de faptul că, le întrerupi șederea lor, prea plăcută, la cafea și țigare. Îți vor răspunde pe un ton răstit sau plictisit ori te vor expedia și nu se deranjează să-ți ofere nici cea mai banală informație.

Amabilitatea a apus de mult. Oare atât de scump a devenit un zâmbet și o vorbă bună?! Oare e atât de greu să fim drăguți unii cu alții?! Mergem la serviciu încărcați de grijile de acasă și ne întoarcem acasă cu nervii și frustrarea de la serviciu. Uităm să fim oameni și uităm ce înseamnă umanitate.

De aceea poate se ajunge la a nu mai respecta nimic și fiecare își face programul după cum vrea el, lăsând oamenii să aștepte în condiții ce lezează demnitatea, iar ceea ce ar trebui să fie organizat și ordonat se transformă în haos.

Dacă lumea ar fi așa cum ar trebui să fie, s-ar elimina toate acestea, dar cum trăim într-o țară aparent „bananieră”, legea junglei primează.

Uită-te în jur atunci când te vei găsi în astfel de situații și vei vedea caracterul real al fiecăruia, vei observa injustiția ce ni se face tuturor și favoritismul de care beneficiază alții. E corect?! Nu. Și atunci, omule, ce mai aștepți ca să te revolți și să începi tu să îndrepți ceea ce nu este corect?

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...