Perceput ca una dintre peliculele dedicate copiilor, „Hugo” (2011) este opera regizorului Martin Scorsese, inspirat fiind de romanul „Invențiile lui Hugo Cabret” – scris și ilustrat de Brian Selznick, nepot al vărului regizorului David O. Selznick, cel care a pus „Pe aripile vântului” (1939) în topul celor mai bune filme din toate timpurile. Am spus că „Hugo” este perceput ca una dintre acele producții ușor fantastice, pentru copii, însă nu doresc să vorbesc despre acea simplă aventură care este prezentată în prim-plan, mult mai importantă fiind povestea aflată în planul secund, cea a lui Georges Melies.

Martin Scorsese, în calitate de regizor, face o pereche reușită cu scenaristul John Logan, împreună proiectând un adevărat omagiu adus celui pe care azi îl putem numi părintele cinematografului ca un spectacol – Georges Melies. Probabil că, dacă nu ar fi existat Melies și filmele sale, astăzi nu am mai fi cunoscut magia efectelor speciale.

Georges Melies a găsit mereu fascinată magia de scenă, pe care și-a cultivat-o în timp ce lucra la fabrica de pantofi a familiei sale. Urmărea cu mare interes spectacolele de la teatrul Robert-Houdin, fondat de magicianul cu același nume, în același timp primind lecții de magie de la Emile Voisin. De aici înainte, el va da spectacole precum cele admirate pe scena londoneză, atrăgând o altă categorie de public. Și-a dezvoltat peste 30 de numere de magie, personal, devenind faimos pentru numărul „profesorului recalcitrant”, unde un profesor este decapitat în mijlocul unui discurs, iar capul său nu va înceta să vorbească până ce nu este iar atașat corpului. Melies va cumpăra teatrul Robert-Houdin și-l va transforma în scena sa personală. Crăciunul lui 1895, în care va face cunoștință cu cinematograful fraților Lumiere, va rămâne de neuitat pentru magicianul scenei. Georges a dorit să cumpere unul dintre dispozitivele create de frații Lumiere, însă aceștia au refuzat. Astfel, Melies va găsi o alternativă și va reuși ca, un an mai târziu, să introducă filme în programul teatrului său. Acesta este doar începutul, iar Georges Melies devine creatorul unor filme care vor rămâne inspirații pentru viitorul cinematografiei și ale tinerilor ce vor urma această cale. De-a lungul anilor, Melies nu a reușit să țină pasul cu schimbările ce au survenit, nici cu noile cerințe ale publicului, fiind astfel nevoit să își abandoneze iubitul său teatru. După ce teatrul său a fost demolat, pentru a da o nouă față bulevardului Haussmann, Georges Melies dispare din viața publică. Înspre sfârșitul anilor ’20, interesul jurnaliștilor pentru cel care a fost Melies și pentru munca sa de o viață crește, astfel că, în 1929, se realizează o gală în cadrul căreia îi este recunoscută toată contribuția adusă lumii cinematografice. În 1931, îi este acordat titlul de „cavaler al legiunii de onoare”, iar medalia îi este înmânată de către Louis Lumiere. Prea puțin cunoscut este faptul că, înainte de a i se acorda merit pentru o viață dedicată celei de-a șaptea arte, Melies abia reușea să își ducă traiul cu o dugheană de dulciuri și jucării, în gara Montparnasse din Paris, având în grijă și o nepoată.

Romanul grafic publicat de Brian Selznick, în 2008, a primit în același an medalia Caldecott, care se decernează anual, de 79 de ani, pentru cea mai bună carte grafică pentru copii, din anul precedent. Pelicula inspirată de acest roman a reușit să adune laolaltă o întreagă serie de actori de top și tinere speranțe ale filmului, care au reușit să creeze din două povești – una reală, cealaltă fictivă – un singur fir epic, liniar, care este întrerupt cu rememorări despre trecutul unuia sau a celuilalt dintre personajele în jurul cărora gravitează scenariul.

Ben Kingsley este actorul care interpretează rolul lui Melies, acesta reușind să facă cinste personajului său și să-i picteze un portret al unui caracter aparte. Asa Butterfield este tânărul interpret al micuțului Hugo, acesta părând să se specializeze, în cariera sa înfloritoare de actor, în pelicule fantastice. Chloë Grace Moretz se alătură spectaculoasei distribuții, alături de Sacha Baron Cohen.

În această incredibilă poveste puternic ilustrată au crezut mai ales producătorii: Graham King, Martin Scorsese, John Bernard, Johnny Depp și Tim Headington, fără de care „Hugo” nu ar mai fi văzut niciodată lumina marelui ecran.

Nu în ultimul rând, magia peliculei nu ar fi reușit să formeze un tot unitar fără muzica lui Howard Shore, compozitor care a încântat publicul prin creațiile sale de neuitat din trilogiile „Stăpânul inelelor” și „Hobitul”.

Indiferent de motivul pentru care ai dori să urmărești sau să revezi „Hugo” (2011), aceasta este una dintre acele povești fascinante, pentru copiii mari și mici.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...