De la regizorul marilor producții „Legends of the fall”(1994), „The Siege” (1998), „The last samurai” (2003) sau „Blood Diamond” (2006), în anul 1989 ne parvine prima sa realizare de mare succes: „Glory”. Edward Zwick a devenit, din acel an, cunoscut pentru producții grandioase, având sprijinul unui număr mare de actori și figuranți în realizarea unor scene epice.

Pelicula din 1989 se poate încadra cu ușurință genului dramă istorică, având la bază evenimentele petrecute în Războiul de Secesiune dintre nord și sud, în Statele Unite ale Americii. Matthew Broderick, Denzel Washington sau Morgan Freeman sunt câteva dintre numele care au ajutat la succesul producției câștigătoare a trei premii Oscar.

Subiectul este unul de o mare sensibilitate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Până în ziua de azi, nordicii consideră uitate evenimentele petrecute acum mai bine de 150 de ani, observând cu tact că nu mai există o diviziune în rândul națiunii, ci aceasta a devenit un întreg – motiv de apropiere. De cealaltă parte se situează sudiștii cu sânge fierbinte și belicoși, lingându-și încă rănile care probabil nu se vor vindeca vreodată. Pentru că, în primul rând, aici vorbim de mândria și încăpățânarea unor oameni ce trăiesc cu nostalgia unor vremuri demult apuse. Am putea declara, cu o oarecare superioritate, că o astfel de atitudine este bazată pe îngâmfare și, mai ales, ignoranță. Dar aceasta este ignoranța durerii, pe care nimeni nu vrea s-o conștientizeze privitor la soarta altor oameni, nevoiți să îndure, până în acel moment, peste 100 de ani de viață furată.

Despre războiul civil american s-a discutat doar într-o mână de filme, însă complexitatea subiectului, cât și volumul de informații amănunțite, este atât de vast încât nu cred să se poată acoperi în întregime doar cu o singură peliculă. Practic, tema aceasta, abordată într-o producție, nu poate prezenta decât una dintre perspective pe larg, lăsând cealaltă parte într-un plan îndepărtat. Aici putem veni în sprijinul ideii cu exemple de filme care întăresc această ipoteză: „Gone with the wind” acoperă viziunea ușor romanțată a sudiștilor; „Glory” – prezintă grandios și sfâșietor lupta unioniștilor pentru eliberarea negrilor de sub sclavie; „Lincoln” descrie viața președintelui care a făcut istorie cu acest război, prezentând o opinie a clasei conducătoare.

De exemple nu ducem atât de tare lipsă, însă fiind un moment istoric sensibil, putem fi indulgenți în alegerea taberei. „Django Unchained” este o altă capodoperă bine cotată și primită cu entuziasm de către criticii de specialitate, în timp ce spectatorii au considerat că pentru rolul realizat aici, Leonardo di Caprio ar fi trebuit să primească un Oscar. Acest film acoperă subiectul din perspectiva sclavului din sud și, deși mulți ar spune că „12 Years a slave” ar prezenta mai bine această perspectivă, nu ar trebui să uităm că pelicula menționată evocă o perioadă anterioară Războiului de Secesiune.

Însă „Glory” (1989) aruncă în luptă o cu totul altă formă față de cele enumerate: perspectiva unui bărbat alb unionist, aflat în contact direct cu negrii, alături de care va lupta până la capăt. Această dramă sfâșietoare te transpune pentru câteva momente în mijlocul acțiunii, înțelegând motivul, dar și unghiul din care este pusă problema. În acest moment, ne aflăm în tabăra din Nord, sperând că soarta companiei formată numai din negrii voluntari (prima de felul acesta) va avea sorți de izbândă.

Fără actorii extraordinari care și-au pus amprenta în film, probabil că acesta nu ar mai fi fost la fel de spectaculos, iar momentele sale cheie nu ar mai fi avut tot atât de multă greutate. Cum am putea să ne imaginăm impresionantele scene de bătălie sau momentele de repaus din tabără fără Denzel Washington, Andre Braugher sau Morgan Freeman?!

Pentru Denzel, a fost prima sa mare producție, care se pare că l-a propulsat în rândurile actorilor de elită de la Hollywood. Pentru Andre Braugher, „Glory” a fost prima sa apariție grandioasă care a reușit să îi aducă un pic de puls în carieră. Putem spune cu certitudine că pentru tânărul Andre de la acea vreme, aceasta a fost pelicula vieții sale, nereușind să mai aibă de-a face decât cu o singură altă mare capodoperă: „City of Angels” (1998). Cât îl privește pe Morgan Freeman, „Glory” a însemnat pentru el o onoare de a participa într-o operă monumentală care descrie trecutul strămoșilor săi, aceasta fiind una dintre multe alte realizări glorioase ale sale, de-a lungul carierei de aproape jumătate de veac.

Prima realizare grandioasă a lui Edward Zwick își poate conferi o parte din merit și coloanei sonore care, corelată cu imaginile spectaculoase, dau efectul dramatic scontat momentelor cheie. James Horner a fost responsabil cu aceasta, el fiind compozitorul care a stat în spatele unor piste sonore marcante ale unor filme la fel de mari. Dintre multitudinea de producții la care a participat putem aminti: „Avatar”, „Braveheart” și „Titanic”.

În ceea ce privește costumația, aceasta joacă un rol important în aducerea filmului cât mai aproape de linia temporală la care face referire. Costume ample, rochii cu crinolină, uniforma militară albastră – sunt doar câteva dintre exemplele ce realizează apropierea între două linii de timp pentru a transpune privitorul în focul bătăliei.

Fără doar și poate, recuzita cu decorațiuni are acel aer desprins din anii 1860 ai Americii de Nord. Într-o țară în care mare parte a clădirilor vechi sunt conservate, fiind bine îmbinate cu arhitectura modernă, nu e de mirare că acuratețea anumitor construcții este redată în fine detalii.

Accentul scenariului este pus pe câteva puncte centrale: relațiile interumane ce capătă o cu totul altă formă pe câmpul de luptă, beția puterii ce poate strica un caracter bun, dar și multe altele. În principal, putem observa că nu culoarea este cea care determină calitatea unui om, ci chiar atitudinea acestuia, ce se naște din personalitate și experiențe. Uneori, până și cel mai înrăit dintre cei care resimt o anumită aversiune față de ceva anume, poate deveni în final adevărat erou, lăsând deoparte diferențele și divergențele. Premiată cu trei Oscaruri în 1990, simfoniei în mișcare a lui Zwick i se vor acorda alte 14 premii și va fi nominalizată de alte 16 ori.

„Glory” (1989) poate părea – din afară, pentru un profan – doar un alt film despre eroi neverosimili, centrat pe mituri nefondate, dorind să promoveze ascensiunea și lupta grea a rasei întunecate. Însă, la o primă vizionare atentă, devenim conștienți de profunzimi, căpătăm o oarecare familiarizare cu personajele, iar dramele personale ne ating sufletul. Astfel, putem declara, fără să devenim prea pretențioși, că o dramă bine închegată are darul de a mișca și sentimentele unui sceptic.

Regizorul unora dintre peliculele care au pus în mișcare atât un număr destul de mare de personal, cât și efort, a reușit în 1989 să creeze o poveste – prima dintr-o serie de producții care au încântat publicul pe parcursul anilor. Negreșit, „Glory” primește unul dintre locurile fruntașe pe lista filmelor de văzut măcar o dată în viață.

Titlu: „Glory” (1989)
Genuri: dramă, istoric
Regizor: Edward Zwick
Scenarist: Kevin Jarre, pe baza cărților publicate de Lincoln Kirstein și Peter Burchard, dar și a scrisorilor lui Robert Gould Shaw
Producători: Pieter Jan Brugge, Sarah Caplan, Freddie Fields ș.a.
Muzică: James Horner
Distribuție: Matthew Broderick, Morgan Freeman, Denzel Washington, Cary Elwes, Andre Braugher ș.a.
Durată: 122 de minute
Buget estimat: 18.000.000 $

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *