Femei… Bărbați. Aceeași melodie, ritmuri diferite.

Fiecare individ simte și trăiește la fel, fără să se întrebe, fără să caute răspuns în celălalt. Dacă s-ar asculta, simplu și sincer, unul pe celălalt, ar vedea că nu diferă și că rezonează, doar că frecvențele diferă.

Caută în amintiri și vei afla memoria unor lucruri de mult uitate.

Și tu ca și ea ai plâns. Și tu ca și el ai pierdut pe cineva fără speranță. Ai fost mințit/ă, trădat/ă sau ai râs ori ai gustat din pocalul fericirii.

Dacă am vorbi deschis unii cu alții, am vedea că suntem prea puțin diferiți.

Însă de multe ori întâlnim persoane lipsite de empatie, alături de care nu poți rezona, unde nu te regăsești.

Căutăm tipare ale urmelor noastre pe nisip, dar valul le șterge.

Căutăm amintiri pierdute din alte vieți… dar nu le găsim la alții. Nu rezonăm din lipsa tot mai acută a empatiei. Oamenii ar trebui să intre mai des în pielea celui de lângă el și apoi să deschidă gura. Așa e și cu relațiile. Până când nu ai văzut lumea prin ochii lui/ei nu trage concluzii, nu lansa acuzații. Nu știi cum e acolo.

Când e empatie și ritmurile se îmbină, frecvențe diferite ating aceiași notă, se creează melodia. Creăm o nouă poveste.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...