Când combini două pelicule ce tratează același subiect, obții definiția unui concept. În cazul de față discutăm pe de-o parte despre „Ghost” (1990) – cunoscută de români drept „Fantoma mea iubită”, iar de cealaltă parte despre „Blackbeard’s ghost” (1968) – promovată de compania Disney, cele două încercând să avanseze ideea de dreptate dincolo de moarte.

„Ghost”, cu o distribuție excepțională, pune în scenă efemeritatea existenței, dar și acea „secundă” care îți este de ajuns pentru a intra în uitare. Se spune că iubirea cucerește totul și depășește orice bariere, dar ce te faci când obstacolul din calea ei este însăși viața?!

Cu toate că se poate considera că aceasta este o producție romantică, menită să atragă mai mult public feminin care, cu siguranță, a vărsat lacrimi în fața poveștii de dragoste întreruptă de egoismul și teama unor personaje unite în infracționalitate, totuși, ea abordează subiectul liniștii eterne a sufletului, de care personajul central, Sam, nu se poate bucura din pricina treburilor nerezolvate, lăsate în urmă, sau din teamă pentru siguranța celor dragi. Astfel de sentimente anxioase pot deveni ancore pentru Sam, care va încerca să își răzbune moartea, în drumul său spre lumină.

Imediat ce Sam Wheat este împușcat, el va avea nevoie de ceva timp pentru a-și da seama ce s-a întâmplat cu el. Însă toate acestea sunt de scurtă durată, întâlnirea cu criminalul născând în el dorințe de răzbunare și de dreptate pentru injustiția care i s-a făcut.

De cealaltă parte, avem filmul Disney „Blackbeard’s Ghost”, unde fantoma este infamul pirat Barbă Neagră, cunoscut în istorie cu numele real de Edward Teach. Acesta rămâne fantomă, prins între lumea oamenilor și cea de dincolo, blestemat să nu mai aibă parte de contact cu nimeni, până când nu își va mântui sufletul, săvârșind o faptă bună. Între timp, urmașele piraților care au servit sub Barbă Neagră, niște bătrânele simpatice, dintr-un orășel liniștit american, sunt în pericol să-și piardă casa unde au locuit dintotdeauna. Acesta este momentul în care piratul, din sentimente egoiste și dorință arzătoare de a scăpa de blestem, odată pentru totdeauna, purcede, prin tertipuri fantomatice, la salvarea bătrânelor aflate la ananghie.

Până într-un punct, motivele lui Blackbeard pot fi considerate fără de onoare, meschine și servind propriului interes, însă realizăm, odată cu desfășurarea acțiunii, că cei aproximativ 200 de ani, pe care și-i i-a petrecut în deplină singurătate, și-au lăsat amprenta asupra sa, reușind să aducă la lumină sentimentul nobil de altruism. Ajutând un profesor de atletism să salveze casa urmașelor piraților, Edward Teach renunță la egoism, concentrându-se asupra celor în nevoie și eliberându-se astfel de blestemul celei de-a zecea neveste, o vrăjitoare.

Această formă care i se dă lui Barbă Neagră poate părea chiar o parodie, având în vedere că rolul piratului a primit, de-a lungul anilor, reinterpretări. De departe, cea mai apropiată de realitate abordare, este cea a lui John Malkovich, în serialul „Crossbones” (2014). Aici, legendarul pirat capătă prestanță, o atitudine de adevărat lider – foarte departe de bufonul jucat de Peter Ustinov.

În lumina unor astfel de concepții, oare ce am crede că e mai bine: să îți faci individual dreptate, cu sens de răzbunare, sau să încerci să îndrepți răul făcut de alții unor nevinovați, știind că astfel te eliberezi pe tine? Personal, consider că ambele noțiuni reprezintă o formă de egoism, iar acțiunile nu justifică motivul real. Dreptatea trebuie împărțită fără ură sau părtinire, având la bază scopuri nobile, fără a cere în schimb ceva pentru tine, ca individ. Astfel, nici calea lui Sam, nici cea a piratului, nu sunt ireproșabile, cu toate că au rezultatul scontat.

Tratând aceste pelicule separat, putem spune cu ușurință că „Fantoma lui Barbă Neagră” (1968) nu este altceva decât o comedie de familie, bună de urmărit într-o vineri după-amiază; o poveste pe care copiii o împart cu părinții, amuzându-se de vajnicul pirat. În realitate, această interpretare Disney a legendei căpitanului care a pus pe jar coastele Americii, nu mi se pare a fi decât o comedie cu tendințe de propagare a ideilor preconcepute despre pirați. Folosindu-se de mituri precum cele conform cărora un pirat nu este niciodată serios, bea mult rom, este certăreț și mereu pus pe harță, filmul pătează întrucâtva imaginea unui strateg care plănuia mereu câte un atac asupra marinei regale, fie ea spaniolă, franceză sau britanică, a unui individ care a fost mai mult decât „bețivul în căutare de distracții” prezentat de Disney.

Pe de altă parte, „Fantoma mea iubită” (1990) face parte dintr-o serie de producții romantice, populare în anii ’90, menite să sensibilizeze și mai mult publicul feminin, la fel ca „Pretty Woman” sau „Bodyguard”. Pelicula, câștigătoare a două premii Oscar, se păstrează încă în rândurile celor destul de bine cotate, cu o priză destul de mare la public, chiar și după 27 de ani.

Fără concursul unor actori talentați și fără un subiect ce suscită interesul privitorului, filmul din 1990 nu ar mai fi avut ecou peste ani. Patrick Swayze, Demi Moore și Whoopi Goldberg sunt numele care au ținut capul de afiș. Swayze se afirmase deja în lumea cinematografică și de televiziune prin apariția în pelicula „Dirty Dancing” (1987) și în mini-seria „North and South” (1985 – 1986). Un astfel de  tânăr actor talentat promitea să devină o mare stea.

Demi Moore își începuse deja cariera artistică, încă din fragedă pruncie, de la vârsta de un an. Cu toate că până în 1990 își crease o reputație în cetatea filmului, succesul avea să vină odată cu apariția în „Fantoma mea iubită”, moment în care începe ascensiunea carierei sale, cotându-se ulterior printre actrițele de renume de la Hollywood.

Whoopi Goldberg și-a câștigat singurul Oscar din carieră cu producția din 1990, astfel fiindu-i recunoscut talentul. Cariera ei cinematografică începe în 1982, însă abia în 1990 putem spune că primește rampa de lansare în rândurile actorilor de elită, de aici înainte urmând să fie cunoscută pentru comedii și filme de acțiune.

Cu toate că „Blackbeard’s Ghost” a avut concursul unor actori cu o oarecare reputație, aceasta nu înseamnă neapărat și că ei ar fi avut vreo contribuție la succes. De menționat este faptul că, la momentul apariției, pelicula a fost bine primită de criticii de specialitate, însă și-a pierdut farmecul odată cu trecerea timpului și apariția noilor tehnologii care au propulsat industria filmului într-o nouă eră.

Peter Ustinov, interpretul lui Barbă Neagră, avea în 1968 o carieră de invidiat și o serie de filme bine cotate în palmares. După apariția în filmul de DVD al companiei Disney, Ustinov a continuat să interpreteze roluri până în 2003, cu un an înainte de dispariția sa din lume.

Dean Jones era deja cunoscut în industrie în 1968, când a acceptat să joace în „Fantoma lui Barbă Neagră”. El va rămâne cunoscut publicului larg pentru rolul doctorului Varnick, din filmul „Beethoven”.

Suzanne Pleshette a fost o actriță talentată, al cărei succes se datorează apariției în filmul lui Alfred Hitchcock, „The Birds” (1963). Întreaga ei carieră a însumat 104 titluri de film și două nominalizări la Globurile de Aur.

Per total, cele două genuri diferite pe care „Ghost” și „Blackbeard’s Ghost” le reprezintă, par să nu aibă nimic în comun, însă spiritul dreptății este cel ce le unește. Abordările diferite și cei aproape 30 de ani care despart peliculele, nu fac mai puțin interesantă urmărirea lor.

Titlu: „Ghost” (1990)
Genuri: dramă, romantic
Regizor: Jerry Zucker
Scenarist: Bruce Joel Rubin
Producători: Steven-Charles Jaffe, Bruce Joel Rubin, Lisa Weinstein și Howard W. Koch
Muzică: Maurice Jarre
Distribuție: Patrick Swayze, Demi Moore, Whoopi Goldberg ș.a.
Durată: 127 de minute
Buget estimat: 22.000.000 $

Titlu: „Blackbeard’s Ghost” (1968)
Genuri: comedie, fantezie
Regizor: Robert Stevenson
Scenariști: Bill Walsh și Don DaGradi, după o carte de Ben Stahl
Producător: Bill Walsh
Muzică: Robert F. Brunner
Distribuție: Peter Ustinov, Dean Jones, Suzanne Pleshette ș.a.
Durată: 106 minute

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...