Dor de pastel

Tu programat, eu haotica. Tu linistit si calculat, eu zapacita si imprastiata. Ce pereche mai suntem si noi…

Stii, uneori e asa haos incat, din multitudinea de chestii care imi trec prin cap, tu nu stii ce imi doresc eu cu adevarat sau, sub ce forma…

E ciudat cum tu vrei lucruri putine si eu vreau multe sau, cum eu vreau decor, tu vrei practic si mereu ajungem la aceeasi concluzie: prea putin spatiu pentru multitudinea de bazaconii ce stau aruncate prin diverse colturi incat, nici macar posesorul nu le mai gaseste…

Dar te iubesc… asa tipicar si sigur pe tine, asa autoritar si fixist…asa cum esti…

Vrei sa stii mai precis ce vreau? Vrei sa faci lumina in miile de idei ce le vezi alergand prin mintea mea? E simplu, iubire… vreau o idee, un vis, un mic proiect, o tematica anume, de moment, care ma face ceea ce sunt eu si e atat de eu, asa cum ma vezi tu, pe mine…

Stiu ca e toamna si se poarta roscatul tomnatic sau ceai sau dovleac, dar eu mor de dor de pastel si macarons, de vintage si Paris…de feminin la superlativ si o ceasca mare de cafea…

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...