Comunicarea – un limbaj uitat

Uităm adesea să vorbim. Nu, nu mă refer aici la a-ți uita limba sau a uita să articulezi, ci la a vorbi cu adevărat, din inimă. Uităm să ne spunem părerile noastre reale, ceea ce gândim. Uităm să comunicăm eficient, clar, concret, concis.

Câți dintre voi nu au uitat sentimentul pe care îl ai când spui ceea ce gândești și simți cu adevărat?

Ne ascundem după cuvinte mari sau după vorbe de complezență. Am folosit atât de multe complimente nesincere încât a devenit un automatism.

Cât timp ne va lua să fim sinceri cu noi, cu adevărat, pentru a putea fi sinceri cu ceilalți din jurul nostru? De câtă falsitate mai trebuie să ne cramponăm până când vom învăța să vorbim?

Schimbarea poate veni de la tine. Nu aștepta de la altul să îți vorbească sincer dacă tu nu o faci. Și mai important ar fi să nu ne șocăm la început dacă ceilalți sunt deranjați de sinceritate și adevăr. Nefiind obișnuiți cu așa ceva, ci doar cu o multitudine de stereotipuri nesincere și false, oamenii vor avea tendința să te catalogheze ca fiind nepoliticos și răutăcios. Nu te descuraja! Rămâi sincer cu tine până la capăt, spune mereu ceea ce gândești și astfel vei avea de câștigat. Ce vei câștiga? Respectul de sine, ușurința de a vorbi liber, fără încorsetări rigide și, mai ales, vei câștiga evoluție.

Dacă ai început practica vorbitului sincer, din inimă, atunci ai început să progresezi câte puțin spre o persoană mai bună pentru tine, nu pentru ceilalți. Ceilalți contează, dar nu atât de mult încât să uităm să spunem cu onestitate părerile noastre și să avem liniștea că am făcut ceea ce trebuia.

Rămâneți onești până la capăt cu voi și veți avea câștigul de partea voastră!

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *