De netăgăduit, „Cetățeanul Kane” rămâne cel mai mare film american realizat vreodată, însă această afirmație nu poate fi făcută decât de către cunoscătorii a două mari domenii: jurnalismul și industria filmului. Poate că și acesta este motivul pentru care „Citizen Kane” a fost bine primit la premiera sa de către criticii de specialitate, cu toate că s-a lovit de indiferența box office-ului. Cu o investiție de 839.727 de dolari, pelicula a încasat în weekend-ul premierei infama sumă de 216.239 de dolari, ceea ce reflectă clar un lucru evident, însă nu și aprecierea unei mici categorii specializate de privitori – criticii. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu jocurile de culise, trebuie aduse anumite explicații și o detaliere a acestora.

„Cetățeanul Kane” a fost lansat la 1 mai 1941, la RKO Palace Theatre, pe Broadway, în New York, cu toate că ar fi trebuit să fie lansat la începutul acelui an. O astfel de întârziere a fost datorată doar conjuncturii: până la data lansării, Orson Welles, regizorul și artizanul acestei controverse, nu avea coloana sonoră terminată, ca să poată însoți pelicula. De altfel, faptul că există în mici detalii ale personajului principal mari asemănări cu William Randolph Hearst (marele mogul de presă care deținea Hearst Communications, sub a cărui umbrelă se regăseau, la jumătatea anilor ’20, vreo 28 de publicații de presă), nu face decât să ne reamintească faptul că Louella Parsons – prima jurnalistă care s-a ocupat de domeniul filmului, având o rubrică de bârfe din industrie – a încercat prin șantaj și amenințări să oprească lansarea peliculei lui Welles, Parsons aflându-se pe ștatul de plată al lui Hearst.

Așadar, cititorul poate trage singur concluziile necesare pentru a-și explica de ce a fost întârziată lansarea unui film considerat controversat la acel moment, care devine o piesă de referință pentru cei aflați în domeniul criticii de film, chiar și după mai bine de jumătate de secol. Dacă există vreun motiv pentru care această producție a lui Orson Welles ar trebui urmărită, atunci cu siguranță este reprezentat de toată această atmosferă scandaloasă. În principal însă, consider că inovația tehnicilor de filmare folosite în cadrul acesteia, introduse de regizorul doritor de perfecțiune, este alt motiv puternic care mă determină să urmăresc pe nerăsuflate „Citizen Kane” (1941).

Creația unui tânăr neexperimentat în realizarea de filme rămâne, peste ani, un clasic iubit deși, poate, neînțeles de către unii dintre privitori, atât timp cât nu se cunoaște contextul în care a fost creat. Acestea fiind spuse, ne rămâne să explicăm de ce am alăturat „RKO 281” (1999) unei producții considerate a fi cea mai bună din toate timpurile. Pentru aceasta, trebuie să specificăm că „RKO 281” este o peliculă care vorbește despre nașterea lui „Citizen Kane” (1941). Aceasta este creația regizorului Benjamin Ross, prea puțin impus la Hollywood, care, cu toate că este un film de televiziune finanțat de HBO Films, printre alții, reușește să spună o poveste uimitoare, care menține atenția privitorului pe parcursul a 86 de minute. Lui Liev Schreiber, un tânăr pe atunci în vârstă de 32 de ani, i se oferă ocazia, odată cu lansarea proiectului „RKO 281” să demonstreze talentul său actoricesc prin dificilul rol al lui Orson Welles. 1999 putem spune că a fost anul de cotitură în cariera artistului, căci de aici înainte cariera sa va prinde aripi, împărțind ecranul cu nume mari de la Hollywood. Producția din 1999 spune povestea turnării filmului, înfrumusețând pe alocuri adevărul, oferind astfel publicului ocazia să urmărească perspectiva unui singur personaj, prezentat spectaculos de Liev. În ajutorul tânărului, pe platoul de filmare vine cunoscutul actor John Malkovich, alături de care Schreiber reușește să interpreteze geniul lui Orson Welles. Pentru că, la urma urmei, acesta a fost marele Orson Welles – un geniu al filmelor, devenit cunoscut în urma interpretării și regizării la radio a operei „Războiul Lumilor”, scrisă de către H. G. Wells și publicată în 1898. Transmisia radio a fost una dintre cele mai controversate din toate timpurile, căci primele trei sferturi din cele 60 de minute de transmisiune au fost realizate sub forma unui buletin de știri, mai târziu fiind descris ca un lansator de panică și stupoare în rândul ascultătorilor care au crezut că faptele prezentate sunt reale. Cu toate acestea, mult mai târziu s-a specificat că presa scrisă a exagerat cu mult nivelul de panică creat printre oameni.

Așadar, avem pe de-o parte un film controversat, considerat a fi cel mai bun, iar de cealaltă parte se află filmul despre crearea filmului, ceea ce nu face din „RKO 281” o producție mai puțin reușită, din perspectiva unui cunoscător. În mod evident, voi stipula că nu se poate vedea unul fără celălalt, căci ambele creează întreaga imagine din cel mai complicat puzzle.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *