„Floarea de cactus” este o comedie din anul 1969, regizată de Gene Saks și premiată cu un Oscar pentru „Cea mai bună actriță în rol secundar”, un Globul de Aur pentru aceeași categorie și 7 nominalizări. Este un film clasic care satirizează pe alocuri eterna poveste cu tânăra care trăiește o poveste de dragoste cu un bărbat însurat, mai în vârstă decât ea.

Toni Simmons este o tânără îndrăgostită de maturul Julian – un stomatolog care nu dorește să își asume căsătoria – nici cu ea, nici cu o alta – pretinzând că este deja căsătorit și are 3 copii. Simțindu-se neglijată, Toni decide să se sinucidă, dar este împiedicată de tânărul ei vecin, Igor.

Toni dorește să o cunoască pe soția lui Julian, după ce acesta îi spune că divorțează pentru a se însura cu ea. Julian se vede nevoit să facă rost de o soție, așa că o roagă pe asistenta sa, Stephanie Dickinson, să se dea drept nevasta lui. Dar Stephanie își joacă rolul foarte bine și dă impresia că încă îl iubește, ceea ce o face pe Toni să aibă remușcări și să vrea să îl cunoască pe „iubitul” Stephaniei – cel pentru care Julian i-a spus că și ea vrea să divorțeze. Julian aranjează o seara în oraș cu așa-zisul logodnic al „soției” sale, iar apoi pretinde că Stephanie e nimfomană – pentru că nu are curajul să îi spună adevărul.

Sătulă de toată șarada, Stephanie îi spune adevărul lui Toni. Aflând de așa-zisa infidelitate a lui Toni, care îi va acorda o șansă lui Igor, Julian realizează că doar Stephanie îl poate face fericit.

Umorul este caracteristica filmului, acesta încadrându-se la genul comedie, însă situațiile prezentate sunt amuzante doar în contextul perioadei în care filmul a fost lansat. Pentru generația de astăzi poate părea că prezintă glume învechite sau că povestea în sine este „trasă de păr”. Lipsa unor detalii care să fie un liant între scene și lipsa de credibilitate a anumitor întâmplări pot face să pară că filmul este unul slab.

Lăsând toate acestea la o parte și concentrându-ne pe detaliile tipice anilor ‘60, putem să spunem că filmul portretizează destul de bine atmosfera hippie a vremurilor. Scena de început, în care Toni încearcă o tentativă de sinucidere, este una tipică pentru mulți dintre tinerii adepți ai curentului hippie. Tineri neînțeleși și care au impresia că trăiesc drame amoroase recurg la gestul suprem de sfidare a lumii în care dragostea lor nu este înțeleasă sau acceptată.

Lipsa unei coloane sonore, cu excepția momentelor de conjunctură în care se aude o melodie peste zgomotul de fond, face ca filmului să îi lipsească bucăți din întreg. Costumele nu reprezintă ceva spectaculos, concentrându-se mai mult pe o garderobă a clasei de mijloc, cu un anume statut, care se prezintă elegant și decent, dar lipsită de strălucire.

Distribuția ar fi trebuit să se prezinte impecabil, având în vedere că nume sonore ca Ingrid Bergman și Walter Matthau se aflau în rolurile principale. Însă prestația celor doi actori de succes, câștigători de premii Oscar, a fost lipsită de vitalitate, credibilitate și personalitate. Totuși, surpriza vine de la Goldie Hawn, cea care a adus filmului un Oscar. La 24 de ani, tânăra actriță a strălucit în rolul lui Toni Simmons, punând-o în umbră pe matura Ingrid Bergman.

Rolul interpretat de Goldie Hawn ar fi trebuit să fie cel al unei tinere naive, sedusă de masculinitatea lui Julian, însă pe parcursul filmului personajul dă dovadă de integritate, compasiune și decență – când se lasă mai mult ghidată de conștiință decât de propriile sentimente. Toni se maturizează pe parcursul filmului și face descoperiri despre ea fără să renunțe la aerul de copil naiv care are un capriciu pentru un bărbat mai în vârstă.

Stephanie Dickinson este personajul interpretat de Ingrid Bergman, o asistentă ajunsă la vârsta maturității depline, dar care nu și-a întemeiat un cămin până acum. O fată bătrână, cum s-ar spune popular, care este dedicată cu totul dentistului Julian, dar care uneori își depășește atribuțiile. Tocmai de aceea, ea îi va sări în ajutor șefului ei când acesta are nevoie de o soție fictivă. Acest personaj este unul clasic – cel al subalternei îndrăgostită în secret de șef, care este dispusă să facă orice acesta i-ar cere, chiar dacă acel ceva este imoral și absurd.

Filmul încearcă să ambaleze evoluția Stephaniei într-o poveste – cea a florii de cactus care înflorește greu – însă nu reușește altceva decât să prezinte personajul într-o lumină nefavorabilă, întâi complăcându-se într-o situație incomodă, prinsă într-un lanț de minciuni, apoi în ceea ce pare a fi o criză a fetei bătrâne care se vede nemăritată, încă locuind cu sora măritată și familia acesteia.

Spre deosebire de Brigitte Bardot în „La Femme et le Pantin”, Ingrid Bergman nu strălucește în rolul său, nu are pasiunea lui Bardot și nici dulcea inocență a femeii libere care atrage fără să vrea bărbații. În „Cactus Flower” personajul Stephanie este, poate, chiar opusul Evei Marchand. Dacă Eva e liberă și e cea care îl face sclav pe Don Mateo, Stephanie se complace să fie sclava dorințelor lui Julian.

Două filme diferite, chiar diametral opuse, în care femeia joacă rolul central, însă este portretizată diferit. Dacă în „La Femme et le Pantin” femeia conduce și trece bărbatul pe sub furcile caudine doar pentru a-i câștiga dragostea, în „Cactus Flower” femeia se lasă condusă până în punctul în care se răzvrătește, dând vina pe bărbat, în condițiile în care tot ea este cea care i-a permis această „înlănțuire”.

În ansamblu, filmul este o comedie simplă, plăcută, ușor de urmărit și care merită a fi văzută măcar pentru felul spectaculos în care Goldie Hawn își interpretează rolul.

Regizor: Gene Saks
Producător: Columbia Pictures
Scenariști: Abe Burrows, Pierre Barillet, Jean-Pierre Grédy, I.A.L. Diamond
Gen: comedie romantică
Durată: 103 minute
Distribuția: Walter Matthau, Ingrid Bergman, Goldie Hawn, Jack Weston, Rick Lenz, Vito Scotti, Irene Hervey
Distribuitor (internațional): Columbia Pictures
Dată lansare (SUA): 16 Decembrie 1969
Periodă filmare: Mai 1969 – August 1969
Buget: 3.000.000 $

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *