Create la o distanță de patru ani, „Becket” (1964) și „The lion in winter” (1968) sunt două filme istorice interconectate care spun – primul, povestea tinereții, iar cel de-al doilea, pe cea a bătrâneții regelui Angliei, Henric al II-lea, care este interpretat de același actor: Peter O’Toole.

Henric al II-lea are o viață tumultuoasă, cu intrigi, iubiri, dezamăgiri, pierderi, dar și victorii amare. Povestea acestuia începe în anul 1133, când apare pe lume Henry al II-lea Plantagenet, duce de Normandia începând din 1150; conte de Anjou din 1151; duce al Aquitaniei din 1152; rege al Angliei, încoronat în 1154. Acesta și-a extins cu mult teritoriile sale anglo-franceze, întărind totodată administrația regală asupra Angliei. Disputele sale, întâi cu Thomas Becket, apoi cu soția sa, Eleanor de Aquitania și fiii săi, Richard (cunoscut ca Inimă-de-Leu) și John, i-au adus, în cele din urmă, sfârșitul.

„Becket” este un film realizat cu substanță, și nu vizual. Dialogurile dintre Henric și Thomas sunt, cel mai probabil, urmărite de fiecare spectator cu sufletul la gură, iar monologurile lui Thomas îți oferă ocazia de a reflecta asupra vieții. Am spus că acesta nu este un film primordial vizual deoarece are la bază o piesă de teatru, adaptată pentru film, oferind mai mult senzația că urmărești actorii pe miticele scene ale Thaliei – muza artei teatrale, decât că vizionezi un film realizat cu jumătate de secol în urmă.

Pelicula, produsă în 1964, rămâne una de excepție pentru pasiunea pe care actorii au dedicat-o rolului, dar și pentru scenariul atât de bine adaptat.

Comparând ambele pelicule, „Becket” și „The Lion in Winter”, prima nu a fost atât de bine documentată istoric privind costumațiile și decorul, însă în cel de-al doilea film se reflectă mizeria și viața, așa cum erau în secolul al XII-lea. „Becket” se apropie mai mult de ideea de film istoric, punând accentul pe două personaje și pe relația dinamică dintre acestea, încercând să păstreze cât mai mult veridicitatea evenimentelor, însă, cum am mai spus, eșuează în privința costumației prea fastuoase și a decorurilor ce sunt mai apropiate de secolele XIV-XV, decât de secolul al XII-lea. De cealaltă parte avem pelicula din 1968, „Leul în iarnă”, care respectă costumația și decorurile, însă, în afară de personaje și veridicitatea dușmăniei dintre membrii familiei regale, nu prezintă decât un episod din ceea ce a fost întreaga lor viață: lupta pentru putere și dominație, chiar și în zilele sfinte de sărbătoare, comparativ cu desfășurarea întregii acțiuni din „Becket”, ce se întinde vreme de mai mulți ani.

Peter O’Toole este interpretul lui Henric al II-lea în ambele pelicule și reușește să compună un rol formidabil, dar, din păcate, în fiecare dintre acestea, este eclipsat de către un mare nume al filmografiei mondiale: întâi de Richard Burton, apoi de Katharine Hepburn. Primul joacă rolul lui Becket, în pelicula cu același nume, iar cea de-a doua o interpretează magistral pe Eleanor de Aquitania, soția lui Henric, care îi dă lui O’Toole replica în „Leul în iarnă”.

Născut în 1932, Peter O’Toole este fiul unei asistente scoțiene și al unui agent de pariuri irlandez. În copilărie, Peter s-a decis că vrea să devină jurnalist și a început să lucreze pe post de copist pentru un ziar. Deși a reușit să devină reporter, O’Toole a descoperit teatrul și s-a îndrăgostit iremediabil de acesta, debutând la frageda vârstă de 17 ani. Timp de doi ani a servit Marina Regală, lucrând în domeniul comunicațiilor prin radio, abia apoi urmând cursurile Academiei Regale de Arte Dramatice, unde se va alătura colegilor săi de an: Albert Finney, Alan Bates și Richard Harris. Și-a petrecut mai mulți ani pe scenă, debutând în filme abia în anul 1960.

În 1962, a fost ales de David Lean să interpreteze rolul lui T.E. Lawrence, în pelicula „Lawrence al Arabiei”, astfel devenind un superstar internațional. A continuat să interpreteze roluri în filme artistice de excepție, dar și în pelicule mai puțin artistice, însă satisfăcătoare din punct de vedere comercial. A primit mai multe nominalizări, pentru șapte proiecte diferite, la Premiile Academiei, însă nicio nominalizare la Oscar. Problemele de sănătate puteau să îi încheie cariera în anii ’70, dar a supraviețuit mulțumită tratamentelor medicale și, în 1980, s-a întors pentru a performa în pelicula „Cascadorul”, iar doi ani mai târziu strălucește în „My favourite year”. Deși a rămas unul dintre marii actori ai generației de glorie a filmului, cu trecerea anilor i-a fost din ce în ce mai greu să presteze roluri mari. S-a stins din viață în decembrie 2013, la Londra.

Richard Burton, care este partenerul lui O’Toole în „Becket”, s-a născut în 1925, la Pontrhydyfen, sub numele de Richard Walter Jenkins. Micuțul de origine galeză este crescut de sora sa și soțul acesteia, după ce mama sa moare, iar tatăl își abandonează familia. Richard își preia numele de la tutorele și profesorul său, Philip Burton, care l-a pregătit pentru succes. Băiat muncitor, primește o bursă la Universitatea Oxford pentru a studia actoria și își va face debutul pe scenă în 1944. Primele sale roluri sunt în filme de rutină britanice, însă aparițiile în filmele de la Hollywood îl consacră. În paralel, este prezent pe scenă în piese din Regatul Unit și Statele Unite, ce primesc critici pozitive.

Burton are o filmografie impresionantă, dar nu doar aceasta l-a făcut faimos. În anii săi de glorie, este plasat în mijlocul bârfelor despre viața sa personală tumultuoasă și multiplele căsătorii.

Parteneră de viață și de scenă i-a fost Elizabeth Taylor, alături de care a împărțit cea mai furtunoasă poveste de dragoste care a existat vreodată. Cu aceasta a fost căsătorit de două ori și, tot de două ori, a divorțat. Probabil, pelicula din 1967, „Îmblânzirea scorpiei”, în care cei doi și-au împărțit replici, portretizează cel mai bine relația lor.

Richard Burton, în cei 38 de ani de carieră, a adunat peste 75 de titluri de filme și seriale, pentru care a fost de 7 ori nominalizat la Oscar, a primit 14 premii și alte 16 nominalizări. Actorul a încetat din viață în 1984,  după ce a performat pentru ultima oară în filmul „1984” și în mini-seria tv „Ellis Island”.

Katharine Hepburn s-a născut în 1907. Actrița americană a impresionat publicul cu cele peste 50 de filme ale sale, fiind fericita câștigătoare a patru premii Oscar. Cariera sa a fost recunoscută prin cele 23 de premii ce i-au fost decernate și cele 36 de nominalizări. La moartea sa, în 2003, la vârsta de 96 de ani, avea în palmares o impresionantă carieră de  62 de ani, timp în care a încântat publicul cu peliculele sale.

Burton, cu aproximativ 20 de ani de experiență în fața camerei de filmat, interpretează magistral rolul lui Becket. Experiența își spune cuvântul, iar maturul actor îl pune în umbră cu desăvârșire pe mai tânărul Peter, chiar dacă sunt unele păreri care vor stipula că cei doi se completează sau că Burton se află în distribuție pentru a-l pune în valoare pe interpretul lui Henric al II-lea. Nu putem nega că Peter O’Toole face impresie cu rolul său, dar trebuie să îi oferim Cezarului ce este a lui. Becket este personajul central al filmului din 1964, iar Henric este fostul său prieten, devenit, între timp, inamic.

Același lucru se întâmplă și cu pelicula „Leul în iarnă”, unde Katharine Hepburn, pe atunci în vârstă de 61 de ani, avea o experiență de 36 de ani în domeniu, fapt ce îi conferea un avantaj de aproape trei decenii în plus de experiență. Însă aici, cei doi fac o pereche fantastică: iubirea și ura, întinse pe parcursul deceniilor de căsnicie, leagă personajele, ce par a se confunda unul cu celălalt. Cei doi se merită reciproc, fiind deopotrivă la fel de malițioși, conspirativi și machiavelici.

Fie că vorbim de „Becket” sau „The Lion in Winter”, Peter O’Toole ține pasul cu maeștrii filmului și reușește să compună un rol memorabil.

Titlul: Becket (1964)
Gen: dramă, istoric
Regizor: Peter Glenville
Scenarist: Edward Anhalt, după o adaptare a piesei cu același titlu, scrisă de Jean Anouilh și Lucienne Hill
Producători: Hal B. Wallis, Joseph H. Hazen, Peter O’Toole
Muzică: Laurence Rosenthal
Costume: Margaret Furse
Decoruri: Robert Cartwright, Patrick McLoughlin
Distribuție: Richard Burton, Peter O’Toole, John Gielgud ș.a.
Durată: 148 de minute
Buget estimat: 3.000.000 $

Titlul: The Lion in Winter (1968)
Gen: dramă, istoric
Regizor: Anthony Harvey
Scenarist: James Goldman, după o piesă scrisă de el însuși
Producători: Joseph E. Levine, Jane C. Nusbaum, Martin Poll
Muzică: John Barry
Costume: Margaret Furse, Lee Poll
Decoruri: Lee Poll
Distribuție: Peter O’Toole, Katharine Hepburn, Anthony Hopkins ș.a.
Durată: 134 de minute
Buget estimat: 4.000.000 $

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *