Nici nu știu exact când a apărut pe lume, însă Daisy a devenit, în nici trei luni de zile, lumina ochilor mei și minunea mea de fiecare zi. Când am găsit-o împreună cu frățiorii ei abia dacă avea ochii deschiși și era cea mai mică și fragilă puiuță. Vorbesc despre o minunăție de pisicuță calico, în trei culori, care din acel moment mi-a umplut viața.

Zi după zi, săptămână după săptămână, mi-au ocupat timpul, cei patru fantastici. Pentru că asta sunt ei pentru mine: patru fantastici pisoi, ce au reușit să supraviețuiască, chiar dacă n-au mai avut mămică de când aveau aproximativ două săptămâni. Nu m-am crezut vreodată în stare să iubesc atât de tare vreun pui după ce Miți a mea m-a părăsit pe când avea 12 ani și jumătate. Mi-au trebuit încă șase ani de atunci ca să îmi dau seama că asta lipsea din viața mea: un copil blănos, care să-mi mănânce urechile, să mi se suie în cap, dar să mă facă să mă trezesc în fiecare zi mai bine, mai fericită și cu un sentiment de împlinire.

Între timp, Daisy creste. Mă minunez de ea pe zi ce trece și fiecare moment e o aventură. Așa că am să documentez Aventurile lui Daisy și cine știe, poate ne va onora cu prezența sa în video-urile ce vor urma pe canalul meu:

https://www.youtube.com/c/AndreeaCarstea

 

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *