„Andrei Rublev”, cunoscut și ca „Andrei Rubliov”, a fost produs în 1966, în Uniunea Sovietică, însă abia în 1971 a fost lansată o versiune cenzurată pe teritoriul rus. În 1973, a fost distribuită în Statele Unite, prin intermediul Columbia Pictures, o nouă variantă supusă cenzurii, cu scop propagandistic. Din aceste motive există mai multe versiuni ale aceleași pelicule.

Regizat de Andrei Tarkovski, „Andrei Rublev” este o producție istorică și biografică ce prezintă cu succes drama vieții. Întreaga acțiune are loc în secolul al XV-lea, într-o Rusie divizată de luptele interne ale prinților pentru putere, singurul aflat în dezavantaj fiind mujicul de rând. Andrei Rubliov este personajul central, prin ochii căruia este prezentată o parte a acestui secol întunecat. El este un iconograf talentat, însă chinuit de lumea mizeră în care trăiește.

Tarkovski și-a structurat pelicula în două părți, fiecare prezentând mai multe capitole. Deși, aparent, vrea să ilustreze o biografie, creatorul înfățișează, în realitate, un tablou sincer al Rusiei medievale.

Pentru devoratorul de filme deosebite, Andrei Tarkovski, prin pelicula sa din 1966, prezintă poezia și frumusețea, acolo unde spectatorul obișnuit vede mizerie, foamete, război și luptă continuă pentru supraviețuire. Strălucirea întregii capodopere prezentate de regizor este redată prin tehnica folosită. Alegerea filtrului alb-negru, unghiurile de filmare și peisajele crude constituie, prin ele însele, splendoarea unei capodopere cinematografice. Există o scenă, pe parcursul peliculei, care însumează toată simbolistica minunată aflată în „Andrei Rublev”: în timp ce ucenicul lui Andrei, Foma, spală în apa unui râu pensulele folosite, camera se concentrează pe imaginea luciului apei, unde se formează încet, curgând șerpuit, vopselurile în nuanțe de alb și gri.

Însă, mai presus de poezia, imagistica, dar și problemele de producție, Andrei Tarkovski pune accent pe istoria rușilor. Acesta aduce în prim plan o perioadă a frământărilor interne ce au loc simultan cu dominația mongolă din Rusia divizată în cnezate. Pe această bază, regizorul și scenaristul Tarkovski construiește o lume crudă, aflată în faza de creație. Aparent, singurul element pozitiv este reprezentat de câțiva călugări ce își duc traiul pictând biserici. Prin aceste referiri, producția amintește de acele vremuri în care erau înființate bresle meșteșugărești, ale căror secrete erau bine păstrate, fiind aflate doar de ucenici, de la maeștrii.

Ultima scenă, care apare ca un impact vizual, este rezervată minunatelor picturi ale lui Andrei Rubliov, prezentate în culori. Practic, acesta este momentul de trecere, în care privitorul este readus din trecut la realitatea cotidiană, unde își va relua activitatea.

Important de menționat, privind încheierea filmului, este faptul că Uniunea Sovietică a considerat că această scenă, unde plouă pe icoane, ar vrea să ilustreze ideea că în Rusia nu s-a schimbat nimic, iar în 1966, la fel ca în 1400, arta este trecută pe ultimul plan. Tocmai acest aspect pare să lămurească de ce „Andrei Rublev” a fost cenzurat.

Andrei Tarkovski (1932-1986) a fost cel mai celebru creator sovietic de filme. De-a lungul celor 27 de ani de carieră a reușit să regizeze doar 12 pelicule, din care un show tv și un film de scurt metraj. Însă el a fost mai mult decât un regizor, îndeplinind roluri de scenarist, actor sau editor. Filmografia sa cuprinde atât de puține titluri datorită circumstanțelor, dar și a cenzurii sovietice cu care acesta a fost nevoit să se lupte pe parcursul întregii cariere.

Tarkovski s-a născut în 1932, în Rusia. Era fiul poetului notoriu Arseniy Tarkovsky. În tinerețe, a fost atras de studii muzicale și de limba arabă, pe care le-a desăvârșit la Moscova, înainte de a se înscrie la școala sovietică de film, V.G.I.K.

Deși cariera de regizor a început-o în 1956, abia în anul 1962 a atras atenția publicului cu faimoasa peliculă „Copilăria lui Ivan”. Cu toate că numărul creaților sale este atât de mic, Tarkovski a reușit să impresioneze atât publicul cât și criticii. Dintre cele mai cunoscute producții, amintim: „Solaris” (1972), „Sacrifice” (1986) și „The mirror” (1975).

Pentru rolul lui Andrei Rublev, regizorul a avut inspirația să distribuie un actor necunoscut pentru a da viață iconografului din secolul al XIV-lea, deoarece un anonim ar putea reprezenta mai bine imaginea personajului central decât un nume sonor, ce ar putea fi asociat cu alte roluri. Astfel a ajuns Anatoliy Solonitsyn să-l interpreteze pe Andrei Rubliov în filmul omonim.

Anatoliy Solonitsyn (1934-1982) a fost un celebru actor rus, pentru descoperirea căruia i se acordă credit regizorului Andrei Tarkovski. După distribuirea în cel de-al doilea film de lung metraj al lui Tarkovski, Anatoliy a fost cooptat în distribuția a zeci de filme rusești de succes. Dispariția sa timpurie, la doar 47 de ani, se datorează unui cancer pulmonar. Conform editorului de sunet al filmului „Stalker” (1979), atât Solonitsyn, cât și Tarkovski împreună cu soția sa, Larisa Tarkovskaya, au murit de aceeași formă de cancer pulmonar, părându-se că s-au îmbolnăvit de la expunerea la elemente chimice toxice, pe platoul de filmare al peliculei amintite anterior.

Anatoliy Solonitsyn va rămâne în amintirea publicului pentru peliculele la care a colaborat cu genialul Andrei Tarkovski. Dintre cele 42 de titluri ce compun filmografia actorului, putem aminti: „Stalker” (1979), „The mirror” (1975), „Solaris” (1972) și „Andrei Rublev” (1966).

Cât privește simbolistica producției din 1966, putem spune că aceasta este una caracteristică creatorului său. Specific filmelor lui Andrei sunt temele metafizice, cadrele largi și imaginile memorabile, de o frumusețe apăsătoare. Apa, norii și reflexia sunt folosite des de către acesta pentru splendoarea lor, pentru valoarea fotografică, dar și pentru semnificația lor aparte. Clopotele și lumânările sunt alte două elemente ce se regăsesc frecvent în filmele lui Tarkovski. Acestea sunt folosite pentru trimiterile la arta filmului, a sunetului și imaginii.

Regizorul este responsabil pentru dezvoltarea unei teorii interesante. Aceasta este „teoria sculpturii în timp”. Andrei Tarkovski a explicat că prin folosirea cadrelor largi și a întreruperii imaginii, poți crea iluzia trecerii timpului – ceea ce conferă privitorului senzația de scurgere a timpului, de timp pierdut, sau îi creează imaginea relației dintre două timpuri.

Versiunea originală a peliculei avea o durată de 205 minute, comparativ cu celelalte versiuni cu lungimi de 146, 165 sau 186 minute.

Privind filmul per ansamblu, „Andrei Rubliov” este o adevărată capodoperă cinematografică, impresionând prin grandoarea creației, asemuită unei adevărate opere de artă.

Ingmar Bergman spunea despre Tarkovski că „este cel mai important regizor al vremurilor noastre”.

Titlu: „Andrei Rublev” (1966)
Genuri: biografic, dramă
Regizor: Andrei Tarkovski
Scenariști: Andrey Konchalovskiy și Andrei Tarkovski
Producători: Tamara Ogorodnikova
Muzică: Vyacheslav Ovchinnikov
Distribuție: Anatoliy Solonitsyn, Ivan Lapikov, Nikolay Grinko ș.a.
Durată: 165 minute
Buget estimat: 1.000.000 RUR

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *