„Alice in Wonderland” este un film regizat de Tim Burton, celebru pentru modalitatea sa inedită de abordare, considerată ciudată de către publicul larg, însă, tocmai din această cauză, atât de inedit în lumea producțiilor cinematografice, încât primește aprecieri pentru stilul său unic. Producția „Alice în țara minunilor” este un remake ce folosește noua tehnică de digitalizare a filmului, realizat, în cea mai mare parte pe calculator, acesta fiind și motivul pentru care este un film atât de bun. Comparând filmul cu peliculele realizate anterior, când tot ce aveai la dispoziție era recuzită, decor și locații potrivite pentru filmare, „Alice in Wonderland” prezintă spectaculos lumea copilăriei, folosind efecte speciale, digitalizate, integral create pe calculator, deschizându-ți astfel o ușă spre „Wonderland”.

Gândindu-ne la producțiile vechi, putem spune că filmul era realizat pentru copii, însă cei care se bucurau integral de ele erau adulții. Astăzi, un film care spune povestea ta preferată din copilărie e, de-o potrivă, pentru adulți și copii.

Noul „Alice in Wonderland” este mai mult decât o poveste, el transformând banala poveste scrisă de Lewis Caroll, într-o lume interioară în care te refugiezi atunci când nu știi cum să abordezi lucrurile în plan real. Când mintea nu poate face față la ceea ce se întâmplă, ea se retrage în sine, creându-ți o lume a cărei iluzie perfectă îți va aduce rezolvarea situaților deranjante, în final.

Personajul Alice este un copil plin de imaginație, care a moștenit tenacitatea și mintea vizionară a tatălui ei. Când nu mai vrea să confrunte viața și al ei banal curs, Fata își creează propria ei lume, bazată pe vechi coșmaruri din copilărie. Începe să vadă un iepure alb și va alerga după el, urmărindu-l într-o scorbură. Aici, imaginația ei se lasă purtată și va recrea o lume fantastică, populată de animale și plante care vorbesc, inamici care o urmăresc, deși n-o cunosc, concomitent luptându-se și cu teama privind percepția oamenilor asupra sa. Faptul că niciodată nu este de mărimea potrivită denotă sentimentele ei în relația cu ceilalți. Când este prea mică, acest fapt relevă că ea este privită și tratată ca un copil, iar când dimensiunea ei este prea mare, acest fapt reflectă că se poate simți, uneori, ca elefantul dintr-o cameră sau doar că are un spirit mult prea puternic, comparativ cu ceilalți, având un unghi al perspectivei cu totul diferit față de ei.

Filmul este creat pe baza cărților lui Lewis Caroll și îmbină perfect cele două volume ale poveștii cu Alice: „Alice in wonderland” și „Through the looking glass”. „Alice în țara minunilor” abundă în elemente simbolice, oferind pe întreg parcursul filmului indicii că acesta ar fi o alegorie, creată de mintea sclipitoare a lui Alice.

Cu doar câteva luni în urmă a avut loc lansarea celui de-al doilea film „Alice through the looking glass”, un film ce păstrează puține elemente din cartea originală, ceea ce îi conferă și mai multă savoare acestuia.

Wonderland oferă o combinație de personaje, aparent ciudate, dar care sunt fascinante, intrigând prin asemănarea lor cu diverse persoane din viața reală a tinerei.

Încurajată de atitudinea tatălui ei, Alice va crește crezând în ea, însă este trasă înapoi, la fiecare pas, de către mama și sora acesteia, ce doresc pentru ea o viață normală și un comportament supus regulilor societății. Dar Alice este un copil rebel, cu spirit puternic, adânc înrădăcinat în ea, iar moartea tatălui și constanta cicăleală a mamei, o fac să piardă din dimensiunea caracterului ei, din încrederea în sine.

Pătrunzând în Wonderland, Alice este urmărită de acel sentiment că ființele din jur nu o văd ca fiind ea, de aceea personajele pe care le întâlnește în tărâmul de basm nu o recunosc drept Alice, ci doar „o altă Alice”. Singurul personaj care crede în ea este Pălărierul Nebun. Ca un făcut, el este figura paternă în acea lume, tatăl pierdut pentru totdeauna și regăsit sub o altă formă, cel care va avea încredere în ea de la început și până la sfârșit, atitudinea lui salvând-o, oferindu-i sentimentul de regăsire.

Probabil că, simțind că este singura provenită din altă lume și având cunoștințe diferite față de locuitorii Wonderland-ului, acest fapt o face să creadă că poate realiza multe. Spiritul justițiar și încrederea în sine o fac să meargă în ajutorul pălărierului, iar când acesta pare să se fi pierdut pe sine, Alice este cea care îi reamintește cine este. Astfel de evenimente duc la evoluția ei într-un adult, asumându-și  responsabilitatea de a avea grijă de ceilalți. Poate de aceea, când Pălărierul Nebun o întreabă: „Am înnebunit?”, ea îi va răspunde cu replica tatălui ei, care o liniștea când era copil: „Așa se pare, dar lasă-mă să-ți spun un secret: cei mai grozavi oameni așa sunt.” O replică folosită de două ori în aceeași peliculă, cu o puternică însemnătate: cei mai grozavi oameni, care au realizat ceva, au fost considerați, la un moment dat, nebuni, numai și pentru că au încercat.

Pălărierul Nebun este interpretat de talentatul actor Johnny Depp, cu vitalitate, acesta realizând un personaj care, în nebunia sa, este cea mai lucidă persoană. Personajul își sacrifică libertatea pentru ceea ce crede: Alice este Alice și ea va împlini profeția din vechime. Pălărierul mizează pe cartea nebuniei, devenind astfel inofensiv pentru ceilalți și putând ajunge până la Regina de Roșu, fără să își piardă capul.

Un personaj ce pare lipsit de importanță și, de cele mai multe ori ignorat, este Pisica Cheshire: stranie și uneori invizibilă, apare când îi convine și dispare când pare să fie în pericol. Însă toate acestea sunt aparențe: Cheshire se dovedește de folos când ia locul Pălărierului Nebun, la execuția acestuia, astfel salvând situația și ajutând la detronarea reginei.

„Alice in Wonderland” poate părea un film animat pentru copii, însă, în realitate, este un film psihologic ce abordează teme problematice ale societății, fie ea cea de secol 19 sau cea de secol 21: importanța încrederii și a descoperirii de sine, nesupunerea în fața unor reguli stupide, doar pentru că „așa se face” și, nu în ultimul rând, convingerea că, într-o zi, vom fi parte dintre acei oameni care au contat, contribuind la o schimbare. Regizorul pune accent pe imaginație și vise, considerându-le calități pe care, în mare parte, oamenii le-au uitat.

Revenind la film, ca un tot unitar, putem spune că avem de-a face cu una dintre cele mai bune realizări ale lui Tim Burton, având în vedere că acesta se complace în filme întunecate, cu un strop de ciudat.

Costumația este probabil una dintre cele mai spectaculoase elemente, prezentând îmbrăcăminte de secol 19, adusă în contemporan. Astfel, aceasta păstrează doar forma specifică trecutului, materialele și culorile folosite fiind atât de actuale, iar croiala acestora nu poate fi plasată decât în secolul 21.

Culoarea este elementul care definește filmul. La început, observăm culori palide, pastelate, ce inundă pelicula, vrând să sublinieze timpul istoric al evenimentelor, pentru ca, în momentul în care Alice pătrunde în Wonderland, să avem de-a face cu o multitudine de culori aprinse, vii, sau nuanțe întunecate – pentru a sublinia dezolarea și pierderea speranței, fapt ce ilustrează că nu ne mai aflăm de mult pe tărâmul nostru. Culoarea devine în acest film un element despărțitor între două lumi.

Jocul actoricesc este, fără doar și poate, unul care impresionează, fiecare personaj cunoscându-și bine locul în lumea de poveste. Personajele sunt bine definite de interpretarea actorilor, aceștia scoțând în evidență elemente definitorii ale caracterelor interpretate.

Scenariul este o adaptare a cărților lui Lewis Caroll, părintele lumii Wonderland, readaptat de Linda Woolverton într-o manieră ușor de urmărit pentru oricine.

Nu-mi rămâne să spun decât că am savurat acest film de la început până la sfârșit și sper că, indiferent cine îl urmărește sau l-a vizionat deja, să aibă aceleași sentimente pe care le-am avut eu: bucurie pură, încântare și senzația că, pentru aproape două ore, te simți din nou copil.

Titlu: Alice in Wonderland (2010)
Gen: Aventură, Fantezie
Regizor: Tim Burton
Scenarist: Linda Woolverton
Producători: Katterli Frauenfelder, Derek Frey, Chris Lebenzon, Tom C. Peitzman, Mary Richards, Joe Roth ș.a.
Muzică: Danny Elfman
Distribuție: Johnny Depp, Mia Wasikowska, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway, Crispin Glover, Stephen Fry, Matt Lucas, Michael Sheen ș.a.
Durată: 108 minute

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...