Acum sunt pentru ca tu esti!

Ce demon ma impinge de la spate sa stau lipita de ecranul monitorului? E devreme si e tarziu…

A, da… ma plictisesc in tristeti provinciale, fara rost si noima si fara sa stiu ce sa fac acum ca nu mai am distragerea mea dulce, dar as vrea sa pot macar sa am de ce zambi, de ce sa merg mai departe, de ce sa ma simt iar plina de viata…

Si apari tu, draguta distragere, frumoasa sustragere a gandurilor din universul lor intunecat… Numai tu esti divina mea abatere a gandurilor negre ce imi trec prin minte, invartindu-se intr-un dans haotic, in imaginatia mea. E tarziu. Ar trebui sa dorm, dar nu pot…

Cum ar fi daca…? Daca ce? Daca tu, nebuneasca aparitie, mi-ai spune in fiecare zi “buna dimineata!”… Visez cu ochii deschisi… Trec zile in care pendulez de la extaz la agonie, ma simt intr-un carusel care ma plimba intre “si daca i-as spune…” si un “dar daca ma respinge”…

Traiesc iar, o, si ce chef nebun de viata imi dai si cum ma aprind cand se sting luminile si cum ochii imi zambesc cu gandul la tine…

Tu, nebuneasca visare imi dai zile senine si nopti pentru noi ca sa fim, sa traim, sa ne-mbatam inca un ceas cu vorbe si ganduri rostite de oglinda noastra…

Tu, iubire, indraznesc sa-ti spun, imi dai viata, imi dai fericire… Tu, miracol jucaus, mi-ai deschis poarta inimii si ai patruns, incet, ca sa te cuibaresti in ea si sa nu mai pleci nicicand…

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *