A trăi. A fi.

Sunt femeie. Dar înainte de a fi femeie, sunt om. Ce îmi justifică condiția de om, când eu sunt lumină? Sunt o rază de soare, ce încălzește cu blândețea ei bărbatul. Dar și el e om. Și e lumină.

Ne contopim.

Suntem unul.

Ne întoarcem mereu la prima noastră stare și ne amintim că nimic nu ne separă.

Dar până să fim unul, suntem doi și meniți să ne căutăm. Meniți să zâmbim și să suferim, să fim fericiți și supărați, să simțim extaz și agonie până în clipa în care întâlnim cealaltă jumătate de lumină din noi. Și devenim întregi cu adevărat.

Până atunci trebuie să trăim, nu doar să fim.

Tu ești sau trăiești?

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificare anti-roboți *Captcha loading...