„Holmes și Watson” (2018) – un eșec cum nu am mai văzut de mult

A trecut infinit prea mult timp de când m-am pus pe pauză cu marea mea iubire – critica de film. Dacă înainte doream să vorbesc doar despre ceea ce îmi place, doar despre acele capodopere maiestoase ce îți taie respirația, acum vreau să ofer și o nouă perspectivă. Înainte să încep iar să tastez frenetic și să las gândurile să se transpună în cuvinte pe un ecran, m-am gândit îndelung la noul mod de a aborda critica de film și am decis, în cele din urmă, că nu există yin fără yang, alb fără negru, cum nu există capodopere cinematografice fără eșecuri monumentale.

Acum am să atac direct subiectul și am să împărtășesc cu voi un film care m-a impresionat în cel mai negativ mod cu putință: „Holmes și Watson” (2018). Nicicând nu mi-a fost dat să urmăresc un film despre niște personaje atât de cunoscute în literatura universală, folosite într-un mod atât de pueril și dezgustător.

La o simplă căutare, aflăm că acest film se încadrează genurilor: aventură, crimă și comedie. Însă, dacă asta înseamnă comedie, atunci eu nu vreau să mai râd vreodată.

Lăsând la o parte glumele de mahala și de mare prost gust (ce par a fi destul de apreciate de fanii genului comedie ai ultimilor ani), pelicula ia cele mai cunoscute personaje ale romanelor de aventură, de mister și ale literaturii cu detectivi, drept personaje principale, și le transformă în niște caricaturi. Ridiculizarea celebrului raționament pe care Sherlock Holmes îl avea, mă face să mă simt dezgustată și să înțeleg că deja trăim într-o lume în care intelectul, gândirea și cunoașterea nu mai valorează nimic. Se pare că m-am trezit un pic cam prea târziu și abia acum am realizat că doar banul contează și nu valorile morale ori bagajul de cunoștințe intelectuale. Dacă asta este situația atunci eu clar nu fac parte din această lume și rămân la cărțile și filmele mele.

Astăzi, totul este despre rapiditate, despre aici și acum, despre trăirea clipei. În secolul vitezei, în era internetului și a dezvoltării inteligenței artificiale, nici nu te poți aștepta la mai puțin. Vrem totul sau nimic. Așa că, în lumina acestor idei principale, nici nu ne mai miră că filmele sunt făcute pe bandă rulantă, că tot ceea ce ar trebui să însemne cultură cinematografică este, de fapt, un mare centru de producție de bani prin cantitate și nu calitate.

Întorcându-ne la acest dezastru cinematografic, un lucru este cert: nu am putea să-i reproșăm calitatea și efortul depus în realizarea decorurilor și a costumației, dar, cu siguranță, putem să îi imputăm alegerea genului de reprezentare a unei povești ce ar fi putut să fie bine spusă. La fel de bine, putem să criticăm scenariul căruia i-a lipsit substanța, bazându-se pe glumele prost realizate, transpuse într-o scenografie de un gust îndoielnic.

Cu toate astea, nu văd niciun motiv pentru care aș critica jocul actoricesc. În cadrul genului comedie, Will Ferrell este foarte cunoscut pentru o întreagă serie de personaje interpretate. De altfel, nu cred că actorul ar putea fi luat în serios într-un rol din orice alt gen decât cel care l-a consacrat. Ceea ce totuși uimește este participarea a doi actori celebri, John C. Reilly și Ralph Fiennes, cunoscuți pentru participarea în filme cu mult mai serioase decât cel de față.

Cu siguranță s-ar putea spune că gustul meu în materie de comedie este unul clasic, combinat cu o picătură de umor negru, dar asta nu înseamnă că nu voi înțelege și nu voi aprecia genul, atunci când este bine realizat. Acest lucru nu-l pot spune însă despre „Holmes și Watson” (2018). Și, pentru a-mi apăra declarațiile, pot spune că cel mai cunoscut site ce conține informații despre filme, actori și seriale de televiziune – imdb.com, conținând cotații oferite în întregime de utilizatori, îl clasează undeva sub cota decenței. De altfel, cele mai cunoscute site-uri în materie de critică de film au reușit să trimită această piesă nereușită în topul celor mai proaste filme văzute vreodată. Cred că nici nu mai are rost să transpun în cifre ce primire a avut
„Holmes și Watson” (2018) deopotrivă din partea fanilor, dar și a criticilor.

Iar cu asta, închei o cronică a rușinii și a timpului pierdut. De această dată, consider că nu este necesar să adaug detalii privind regizorul, actorii și alte contribuții, având în vedere că „Holmes și Watson” (2018) este o pată neagră pe blazonul nobil al cinematografiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.